No comments yet

De ce este viața atât de grea?

hard lifeReferinţe: 2 Corinteni 1.3-11

„De ce, Doamne?” Această întrebare este una ce a fost pe buzele oamenilor de-a lungul secolelor. Nu are rost să ne grăbim să răspundem la această întrebare, ci mai degrabă trebuie să ne aşezăm tăcuţi înaintea lui Dumnezeu, încercând să auzim vorbirea Lui. Deși contează ceea ce ni se întâmplă, contează chiar mai mult decât aceasta felul în care reacţionăm la ceea ce ni se întâmplă. În loc să considerăm că ceea ce ni se întâmplă nu este altceva decât o pedeapsă pentru viaţa noastră, este mai important să încercăm a învăţa ceva din necazurile cu care ne confruntăm. Nu trebuie să ne simțim abandonaţi de Dumnezeu, ci trebuie să credem că El ne oferă sprijinul Său, transformând totul spre binele nostru.

1. Necazul ne atrage mai aproape de Domnul – vers. 3-4

Dacă un tată sau o mamă știu să aline durerea şi suferinţa copilaşului lor, cu atât mai mult Dumnezeu știe să ne mângâie în orice moment dificil al vieții noastre. Dumnezeu îngăduie în viaţa noastră situații tensionate pentru că dorește să ne apropie mai mult de El. Domnul are promisiuni minunate pentru copiii Lui care doresc să stea aproape de El. Pentru a ajunge însă în posesia lor, trebuie ca El să aducă uneori necazuri şi perioade de restrişte în viaţa prea bine aşezată a omului.

2. Necazul ne pregătește pentru slujirea altora – vers. 6-7

Copilul lui Dumnezeu este în vizorul oamenilor în mijlocul cărora trăiește. Reacția lui în fata circumstanţelor potrivnice este observată şi analizată de ceilalți. Cât de bine trebuie să înțelegem că experienţele noastre sunt importante pentru alții, sunt importante pentru ca alții să poată trece şi ei la un moment dat prin Valea Umbrei Morții, având parte de sprijinul pe care noi îl putem oferi. Uneori Dumnezeu ne zdrobeşte pentru a ne înmuia, pentru a ne face mai sensibili la durerea celor ce nu cunosc dragostea lui Dumnezeu. Creatorul nostru ne smereşte pentru ca mai apoi să putem aduce mângâiere. Mulți dintre noi avem întărituri în viaţa noastră care nu pot fi înmuiate decât prin suferinţă.

3. Necazul ne goleşte de toată încrederea în sine – vers. 8-10

În cele mai dificile momente este necesar să înțelegem că încrederea noastră nu trebuie să fie aşezată în propriile puteri, adevărata încredere trebuie să fie în puterea Celui ce are într-adevăr capacitatea de a ne scoate din situația grea şi complicată. Nu te lega de înţelepciunea ta, de avere, de oameni, de relații. Leagă-te de Cel care are puterea de a schimba în bine situația în care te afli.

4. Necazul dezvăluie adevărata putere a rugăciunii – vers. 11

De multe ori apelăm la rugăciune ca la o ultimă instanță, de multe ori apelăm la ea când ne aflam la capătul puterilor, în loc să apelăm la ea încă de la început. „Sunt atât de necăjit, mă aflu atât de jos, încât nici nu mă mai pot ruga.” Vă este cunoscută expresia? Tocmai atunci ai mai multă nevoie de rugăciune! Atâta putere are rugăciunea mea pentru mine, atâta putere are rugăciunea ta pentru mine! Ce bine ar fi să ne rugăm cu adevărat unii pentru alții, cât de bună este mijlocirea unora pentru alții. Prin rugăciunea noastră facem găuri în întunericul ce ne înconjoară, găuri prin care lumina lui Dumnezeu coboară în mijlocul nostru.

Când treci prin încercări ai două opţiuni:
– Suferi cu Dumnezeu
– Suferi fără Dumnezeu.
Poți fi un canal prin care Dumnezeu oferă binecuvântări pentru tine şi pentru alții, sau poți fi asemenea Mării Moarte care captează cu nesaţ tot ce se revarsă în ea şi apoi moare. Dumnezeu vrea să aducă valoare în viaţa noastră.

Lucrarea noastră începe atunci când împărtăşim cu alții ceea ce Dumnezeu a împărtăşit cu noi. Există oameni care au poate nevoie de mângâierea ta, alții au fost loviţi de un şir de lovituri ale vieții, iar tu poți da o mână de ajutor. Să ai o inimă gata de a ajuta şi pe alții, după ce ai învățat tu însuți lecțiile vieții!

(Mesaj expus de Gigi Dobrin, pastor al Bisericii Baptiste Betel din Mediaș, duminică, 3 ianuarie 2016)

Post a comment