No comments yet

Pilda fiului risipitor

prodigal sonReferinţe: Luca 15.11-24

O pildă ce atrage generații de oameni prin intermediul relatării ei. O pildă ce începe cu prezentarea unui tablou natural: „Un om avea doi fii”. Un fapt normal şi natural, însă urmarea relatării surprinde prin şocul pe care îl creează cuvintele ce urmează. Să intrăm şi noi, așadar, în tabloul unei familii normale în aparenţă, dar deosebită în amănuntele ei.

1. O dorinţă surprinzătoare

A. A solicitat moştenirea „prea devreme”

În cultura de atunci, moştenirea era primită de către copii la momentul morții tatălui. A primi moştenirea mai devreme decât se cuvine este egal cu a exprima dorinţa morții premature a tatălui. Fiul cel mai mare, întâiul-născut, avea drepturi superioare comparativ cu cele ale următorilor săi frați. Este posibil ca mezinul familiei să se fi simțit neglijat, să fi simțit că nu este suficient de iubit, iar rezultatul să fi fost răzvrătirea.
Primii oameni, în grădina Edenului, au avut tot ce se putea, cu o singură excepție. Ispita pe care cel rău a strecurat-o însă în mintea celor doi a fost că fericirea adevărată se afla doar dincolo de granița stabilită de Dumnezeu. Deși aveau totul şi-au mai dorit încă ceva.
Lui Samson i se stabilise un anumit perimetru în care trebuia să acționeze sprijinit de Dumnezeu. În momentul în care a depășit hotarul stabilit de Stăpânul lui, necazurile nu au întârziat să apară.
Ori de câte ori ieși din limitele lui Dumnezeu, vor apărea necazurile pe care nu ți le doreşti.

B. A strâns totul şi a plecat

Fiul cel mic a luat partea de moştenire şi a transformat-o în bani. Deși, cel mai probabil, a avut parte şi de animale şi pământ, el a transformat totul în bani pentru a putea pleca departe de familie. Moştenirea pământului reprezenta însăşi identitatea sa, pământul reprezenta legătura familială care ar fi trebuit să-l țină aproape.

C. A risipit foarte rapid toată moştenirea lui, transformată în ” bani gheaţă”, printr-o viaţă destrăbălată

Așa cum vântul risipeşte pleava, tot astfel întreaga moştenire a fost risipită prin distracțiile pe care fiul risipitor și le-a permis. Păcatul nu este niciodată o investiție, el nu face altceva decât să distrugă. După ce avusese parte de bogăție, perioada de restrişte din viaţa sa nu a întârziat să-şi facă simţită prezenţa. Cei care fuseseră aproape la vremea bogăţiei, au dispărut acum, ca prin minune. Cel care aruncă cu banii în stânga şi în dreapta, trebuie acum să-şi caute de lucru, trebuie să încerce a-şi câștiga existența.
Păcatul ne sărăceşte şi ne face tot mai săraci, păcatul ne flămânzeşte şi ne face tot mai flămânzi. Păcatul ia tot ce e mai bun.

2. O decizie surprinzătoare

A. Primul pas este RECUNOAŞTEREA

Abia atunci când ajunge într-o stare deplorabilă, slujitor într-o fermă de porci, tânărul ajunge să conştientizeze faptul că se afla pe un drum greșit. Se vede singur, fără frate, fără părinte, se vede în foamete, în lipsuri, într-o ţară străină, departe de patria şi casa sa.

B. Al doilea pas este MĂRTURISIREA

Este foarte important să recunoaști că ești păcătos, dar mărturisirea, recunoaşterea cu propriile cuvinte a acestui fapt, este necesară. Starea în care te afli nu o poți arunca în spatele altcuiva, este decizia ta. A mărturisi înseamnă a declara starea în care te afli.

C. Al treilea pas este POCĂINŢA

Deși fiul risipitor a conştientizat starea în care se afla, deși a mărturisit că se afla pe o cale greşită, nu a fost îndeajuns. A mai făcut un pas: s-a hotărât să se întoarcă acasă.

3. Un deznodământ surprinzător

„Când era încă departe, tatăl său l-a văzut…” Tata îl aștepta! Tata aștepta ca fiul care a făcut alegeri greşite să se întoarcă acasă. „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.” Sărutul părintelui reprezenta acceptarea, iertarea celui ce greşise.

Tatăl ce îl aștepta pe fiul risipitor îl reprezintă pe Dumnezeu care ne așteaptă pe fiecare dintre noi să venim acasă. Cât de bine te simți departe de casă, departe de Tatăl tău, cât de bine te simți slujind pe un străin în condiții de mizerie deosebită? Cât de bine te simți slujind păcatul, departe de Faţa Celui care te așteaptă?

„Veniți la Mine toți cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.”

(Mesaj expus de Gigi Dobrin, pastor al Bisericii Baptiste Betel din Mediaș, duminică, 10 ianuarie 2016)

Post a comment