No comments yet

Poruncile Domnului – Natura pocăinței

pocaintaPocăința presupune:
1. Recunoaşterea păcatului
2. Regretul pentru păcat
3. Relatarea păcatului (mărturisirea)
4. Ruşinea pentru păcat
5. Repulsie faţă de păcat
6. Renunţare la păcat

Astăzi ne vom ocupa de ultimele trei aspecte, după ce, într-un mesaj anterior, (citește aici mesajul anterior) ne-am ocupat de primele trei aspecte.

4. Ruşine pentru păcat

– Ezechiel 43.10. Când roşeşti din cauza păcatului ești pe drumul cel bun. În acest caz culoarea roșie este culoarea cinstei, întrucât păcatul trebuie să ne facă să ne ruşinăm.
– Ezra 9.6. Ezra stătea înaintea Domnului într-o stare de ruşinare deplină.
I. Orice păcat ne face vinovați şi vinovăţia, de obicei, dă naștere la ruşine. Adam, atunci când a păcătuit, a trebuit să se ascundă de Faţa Celui Sfânt, din cauza ruşinii. Biblia afirmă că toţi oamenii au păcătuit.
II. În fiecare păcat este multă recunoştinţă şi aceasta este o chestiune de ruşine. Noi am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, deși nu aveam niciun motiv să facem aceasta.
III. Păcatul ne dezveleşte goliciunea şi aceasta produce ruşine. Adam şi Eva şi-au văzut goliciunea abia după ce au păcătuit, iar goliciunea lor a fost acoperită de Dumnezeu.
IV. Păcatele noastre au pus ruşine pe Cristos şi aceasta nu ar trebui să ne producă nouă ruşine? Când Domnul Isus a fost judecat, torturat şi mai apoi executat, El a fost supus unor acte ruşinoase, oamenii batjocorindu-L. El a fost umplut cu neruşinarea de care oamenii au dat astfel dovadă.
V. Multe păcate pe care le comitem sunt prin instigarea specială a diavolului, iar acest lucru ar trebui să ne provoace ruşine. Diavolul a pus în inima lui Iuda gândul trădării lui Cristos, tot diavolul a pus în inima lui Anania gândul minciunii.

5. Repulsie faţă de păcat

Schoolmen, un teolog al Evului Mediu, a făcut o delimitare între două aspecte ale repulsiei faţă de păcat:
I. Repulsie faţă de urâciuni (Ezechiel 36.31). Unui pocăit adevărat îi este silă de păcat. Cristos nu este iubit cu adevărat până când nu ne este greaţă de păcat.
II. Repulsie faţă de duşmani. Sunetul pocăinţei începe în iubirea lui Dumnezeu şi se termină în ura faţă de păcat.

Cum poate fi cunoscută ura adevărată faţă de păcat?

I. Când spiritul unui om este îndreptat împotriva păcatului. Repulsia împotriva păcatului va aduce sfinţenia.
II. Adevărata ură a păcatului este universală şi se manifestă în două moduri: în ceea ce privește facultăţile (cum ar fi capacităţile: gândire, sentimente etc.) şi în ceea ce privește obiectul. Pocăitului adevărat nu urăşte numai un păcat, el urăşte TOATE păcatele.
III. Adevărata ură împotriva păcatului este împotriva păcatului în toate formele lui. Păcatul pătează viața noastră și aduce mizerie în ea.

Ce conține păcatul de-l face pe un pocăit adevărat să-l urască? Păcatul este un lucru blestemat, este din cale-afară de diform.

6. Renunţare la păcat

I. Adevărată pocăinţă este precum „aquafortis” (acidul azotic sau apa tare) care mănâncă fiecare verigă a păcatului.
II. Plânsul şi renunţarea sunt puse împreună (Ioel 2.12). Deși plângi din cauza păcatului, trebuie să și fugi din vecinătatea lui.
III. Renunţarea la păcat este o schimbare lucrată în inimă. Inima pietroasă devine inima de carne.
IV. Renunţarea la păcat este o schimbare lucrată în viaţă. Pocăinţa trebuie văzută de alții, nu se poate să nu fie vizibilă. Lumina nu poate să nu fie văzută de ochii celor ce o zăresc.
V. Dacă ne întoarcem la Dumnezeu, El se va întoarce la noi. Întoarcerea la Dumnezeu este în favoarea noastră, nu-I facem niciun favor Domnului, noi avem parte de beneficiile pocăinţei.

(Mesaj expus de Gigi Dobrin, pastor al Bisericii Baptiste Betel din Mediaș, duminică, 28 februarie 2016)

Post a comment