Referinţe: Matei 5.13-16

13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.
14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
15 Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă.
16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Ce înseamnă a umbla zilnic cu Dumnezeu? Te apropii în fiecare zi de Cuvântul Lui și te lași cercetat și călăuzit de Duhul Sfânt. Astfel, se face transformarea din zi în zi tot mai mult după chipul și asemănarea Sa.
O anumită afinitate politică, simpatizarea unor mișcări sociale, un semn lipit pe mașină sau un anume gen de manifestare în public, toate acestea se pot constitui oare în criterii de interpretare a caracterului uman, în vederea determinării gradului de creștinism al vreunui om? Mai bine să ne întoarcem la Scriptură!
Timpul folosit în textul de față este timpul prezent. Ni se comunică cine suntem și ce plan avem de dus la îndeplinire. Adevărații credincioși sunt valoroși. Sarea o privim ca fiind banală, lumina o găsim pretutindeni, în zilele noastre. Sarea și lumina sunt lucruri a căror importanță am pierdut-o de-a lungul timpului. În istoria textului nostru lucrurile stăteau altfel.
1. Viața ucenicilor era valoroasă
Sarea era în trecut un lucru extrem de valoros. Procurarea ei se făcea într-un mod relativ complicat, de aceea, uneori a servit chiar ca și modalitate de plată a salariilor celor ce erau implicați în campanii militare. Lumina nu se număra printre lucrurile a căror existența era facilă. Să ne gândim numai la vasele în care se punea uleiul, în care era adăugat ulterior fitilul ce, aprins, conferea acea ușurință de a vedea chiar și în întuneric. Era o muncă serioasă să procuri lumină pentru casele din vremea lui Isus. În acest context, Domnul îi compara pe ucenici cu aceste două elemente vitale.
Creștinii au vieți valoroase, atâta timp cât urmează exempul lui Cristos. Fiecare persoană în care locuiește Duhul lui Dumnezeu are o valoare deosebită. Și tu ești o persoană valoroasă înaintea lui Dumnezeu! ”Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” Matei 16.26
2. Creștinii autentici au impact asupra vieții altora
Noi obișnuim ca lucrurile valoroase să le protejăm, să le ascundem cumva. Nu tot așa acționează Dumnezeu. El vrea să răspândească lumina Sa în lumea care ne înconjoară. Oamenii sunt nemulțumiți, au frunțile încruntate, povara acestei lumi apasă greu asupra lor. Creștinii trebuie să fie altfel! Creștinul autentic trebuie să aibă impact asupra lumii în care trăiește. În viața lui trebuie să fie armonie între vorbe și fapte. Dumnezeu trebuie să se reflecte prin viețile noastre, trebuie să se manifeste prin ele.
Focalizarea vieții noastre nu trebuie să fie pe problemele cu care ne confruntăm zi de zi (necazuri și tot felul de îngrijorări), ci privirea noastră trebuie să fie ațintită asupra lui Cristos:
- Evrei 3.1: ”De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus.”
– Filipeni 2.14: ”Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli.”
– Filipeni 2.18: ”Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine.”
3. Creștinii autentici opresc decăderea lumii căzute
”Voi sunteţi lumina lumii”. Lumina înlătură întunericul.
”Voi sunteţi sarea pământului”. Sarea conservă și dezinfectează. Ea produce curățirea de care este nevoie și își face lucrarea deplină atunci când este folosită. Sarea determină setea. Întâlnirea cu un credincios trebuie să trezească setea după Dumnezeu.
Diferența dintre lumea căzută în păcat și creștinism este dată de prezența lui Dumnezeu în viața fiecărui creștin. Se simte lipsa acestui element fundamental în comunitatea în care trăiești, printre vecinii și prietenii tăi?
4. Creștinii autentici aplică credința lor la viața cotidiană
Creștinul adevărat nu se izolează de lume. Nu fuge de ea, nu se retrage și nu se separă fizic de lumea în care trăiește. Nu se lasă influențat de starea de păcat a ei, ci încearcă să influențeze în bine natura coruptă a ceea ce îl înconjoară.
Sarea care nu este folosită, nu are nici un efect, ea nu poate avea nici o influență.
Suntem chemați să avem impactul pe care sarea îl are acolo unde este folosită. Lumina cunoașterii lui Cristos trebuie să treacă prin noi și să ajungă la alți oameni.
5. Creștinii autentici îi conduc pe alții la Cristos
”Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Scopul vieții nu este acela de a fi admirat omul, ci acela de a fi glorificat Dumnezeu!
Cum arată un creștin? Stă el oare tăcut și retras, se îmbracă într-un fel aparte? Creștinul adevărat este sare și lumină. Aceasta suntem și de aceasta suntem aici. Menirea noastră este aceea de a fi urmașii lui Cristos.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 13 mai 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Referinţe: 1 Corinteni 11.23-29

23  Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
24  Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
25  Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.”
26  Pentrucă, oridecâte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
27  De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
28  Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
29  Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

”Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” – 1 Corinteni 10.11.
Esența închinării este glorificarea Lui. Indiferent ce facem, dacă Dumnezeu este preamărit, acel ”ceva” este închinare. Închinarea nu trebuie făcută oricum. Femeia samariteancă era în căutarea unei închinări autentice. ”În duh și în adevăr” a fost răspunsul pe care Cristos i l-a dat la întrebarea ce o frământa. ”Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea” 1 Corinteni 14.15.
Închinarea se desfășoară pe pământ, dar ea va continua și în Cer. Bucuria de a veni în prezența lui Dumnezeu, nu risipește temerea cu care se vine în Fața Lui. Închinarea înseamnă acțiune, iar Dumnezeu este prezent în închinare.
Cina Domnului a fost denumită ca și:
- frângerea pâini – Faptele Apostolilor, cap.2
- masa Domnului sau împărtășirea cu trupul și sângele Domnului – 1 Corinteni cap. 10
Cina Domnului aparține adunării laolaltă a credincioșilor. Ea nu este a unei persoane, ci a Bisericii Sale.
Care sunt lecțiile pe care le putem învăța?
1. Cina Domnului este un act de discernământ personal - vers. 27-29
Este necesar ca omul să privească în amănunțime lucrurile. Jertfa Fiului lui Dumnezeu, moartea Sa – trebuie înțelese în profunzimea unei astfel de lucrări.
Este natural pentru om să uite. Acest act este menit să ne aducă aminte. ”Timpul șterge lucrurile”, spune un proverb grecesc. Semnificația și rolul Cinei Domnului este acela de a ne ține mintea trează cu privire la lucrarea de salvare a sufletelor noastre. Așadar, nu ducem la îndeplinire un ritual.
Prin participarea la Cină suntem conectați cu trecutul, conștientizăm că actualmente suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem motivați și inspirați în nădejdea viitorului. In acest mod găsim cuprinsă în Cina Domnului întreaga istorie: trecut, prezent și viitor.
2. Cina Domnului este un act al separării
1 Corinteni 10.21: ”Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor”. Accentul este pus pe identitate: cine suntem și ai cui suntem? Păcatul trebuie părăsit de către cel ce dorește să se închine lui Dumnezeu.
2 Tesaloniceni 2.14: ”Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Cristos”. Separarea de lume și apropierea de Dumnezeu este scopul Cinei Domnului.
3. Cina Domnului reprezintă o comuniune
1 Corinteni 10.16: ”Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Cristos?” Cina este un moment special, de comuniune cu Dumnezeu. Pâinea și vinul nu se transformă în trupul și sângele Domnului, ci le simbolizează.
Nu este un moment de doliu, căci vedem biruința jertfei de pe cruce.
4. Cina Domnului este un act al reamintirii
Luca 22.19: ”Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Acest act este o poruncă din partea lui Isus Cristos. Pomenirea este a Numelui Săi, Nume mai presus de orice nume, și a dragostei Sale.
5. Cina Domnului este legătura părtășiei creștine
1 Corinteni 10.17: ”Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.” În trupul lui Cristos, care este Biserica, nu există mic sau mare. Fiecare membru este egal și are sarcina de a-L glorifica pe Dumnezeu.
6. Cina Domnului este o puternică proclamare
1 Corinteni 11.26: ”Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.” Fiecare persoană ce participă la acest act, proclamă moartea și învierea Domnului până va veni El.
Închinarea noastră nu se referă numai la lauda pe care gura noastră trebuie să o rostească, ci și la ascultarea poruncii Sale de a rememora lucrarea salvatoare pe care El a îndeplinit-o.
Suntem chemați așadar, la închinare!

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 6 mai 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici