Ce descoperiri au făcut Adam și Eva după căderea în păcat

Referinţe: Geneza 3.7-24

7  Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8  Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9  Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”
10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.”
11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12 Omul a răspuns: „Femeia, pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
20 Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, deci, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

   Capitolul 3 din cartea Geneza ne prezintă întregul scenariu al răscumpărării. Cine este Dumnezeu și care este planul Său? În același capitol putem găsi răspunsul la întrebările noastre.
Dumnezeu i-a oferit omului tot ceea ce îi era necesar pentru o viață împlinită. A intervenit însă păcatul neascultării și totul a fost dat peste cap. Ce a descoperit Adam după căderea lui în păcat?
1. Este imposibil să te sustragi atunci când Dumnezeu te cheamă să vii în prezența Lui
”Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?” Psalm 139.7 Prima întrebare din lume a fost pusă de Dumnezeu: unde ești? Unde este oare mintea noastră, unde suntem în umblarea cu El? Primii oameni au încercat să se ascundă de Creatorul lor, iar acest lucru continuă și astăzi.
De ce nu-L găsesc oamenii pe Dumnezeu? Răspundem prin a pune o altă întrebare: de ce nu găsește un hoț sediul poliției? Pentru că nu-l caută! Va veni ziua când oamenii ce nu-L caută pe Dumnezeu vor fi luați de către moarte și duși direct în fața Lui. Nu te poți ascunde de Dumnezeu pentru că El te cunoaște.
2. Dumnezeu ignoră scuzele omului
Prima tendință a omului a fost aceea de a se ascunde. A urmat apoi scuza, continuând până la a da vina, într-un final, chiar pe Dumnezeu: femeia l-a corupt, șarpele a amăgit-o pe femeie, Dumnezeu a creat șarpele.
De-a lungul timpului oamenii s-au specializat în scuze:
- avem o înclinație spre rău
- toți suntem la fel
- toți greșim în multe feluri
- n-a fost cu intenție
- Satan m-a împins
- părinții nu m-au învățat ce trebuia
Suntem ființe responsabile: încălcarea legii nu poate fi privită decât astfel.
3. Soluțiile noastre sunt inacceptabile înaintea lui Dumnezeu
Versetul 7 arată întenția omului de a-și rezolva problema singur.
Trebuie să înțelegi că există o prăpastie între tine și Dumnezeu. Strategia pe care o întenționezi nu este mai mult decât frunze în vânt. Nu încerca să te ascunzi după cuvinte, nu încerca să te ascunzi după fapte: ”Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.” Isaia 64.6a Dumnezeu nu este impresionat de faptele bune, întrucât acestea reprezintă tot soluția omului. Faptele bune vor să-l scoată pe om în evidență, nu pe Dumnezeu.
4. Soluția la problema noastră este ispășirea prin jertfă
Dumnezeu aduce o hotărâre de iertare. Aceasta nu înseamnă că nu voi cunoaște consecințele greșelilor mele. Iertarea nu șterge consecințele neascultării.
Dumnezeu a luat deoparte șorțul de frunze și a făcut un șorț din piele. Pentru aceasta a jertfit un animal. A fost prima jertfă pentru acoperirea primei greșeli din lume.
Prin credință omul privește la jertfa lui Isus Cristos, acceptă și primește iertarea oferită de Dumnezeu. Când Dumnezeu privește la tine, privește prin neprihănirea lui Cristos.
Ai descoperit până acum acest lucru?
Te poți ascunde de ceilalți, dar nu te poți ascunde de Dumnezeu. Dacă tu Îl ignori pe El, El nu te ignoră pe tine.
Nu va fi nici o scuză, când va trebui să te înfățișezi înaintea Lui.
Există o singură jertfă și o singură neprihănire pe care o validează Dumnezeu.
Vrei să primești iertarea oferită de El?

(Sintezã a mesajului expus de fr. Onisim Mladim, pastor al Bisericii Baptiste ”Dragostea” din Arad, duminică, 19 februarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

În desfăşurarea programului, un grup bărbătesc din Arad a susţinut o serie de cântări spre slava lui Dumnezeu

Nu lăsa să treacă vremea

Voi merge în Cer

Pentru noi e taină mare

Nu lăsa să treacă vremea

Prin valea adâncă

E prea grea povara

Cum copilul îşi caută mama

Atât am căutat rostul vieţii

Referinţe: Luca 24.13-35

13  În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14  şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15  Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
16  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
17  El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
18  Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” -
19  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
20  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?”
21  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
23  nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
24  Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
26  Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
27  Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28  Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29  Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
30  Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.
31  Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”
33  S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
34  şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”
35  Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pîinii.

   Cine este cea mai importantă persoană pe care ați întâlnit-o în viața dumneavoastră? Doi oameni au avut la un moment dat ocazia de a-L întâlni pe Cel ce a biruit moartea: Domnul Isus Cristos. Iar această întâlnire a avut un efect marcant.
1. Tristețea se transformă în bucurie – vers. 13-17
Tristețea era sentimentul prezent în mod marcant în viața ucenicilor, după plecarea dintre ei a Fiului lui Dumnezeu.
Așteptările prea mari pe care le avem din partea semenilor noștri, ne pot face să intrăm cu bucurie în prezența lor, dar să ieșim triști din fața lor. Există o singură Persoană care are abilitatea și puterea de a alunga veșnic tristețea din inimile noastre: ”Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” Romani 14.17
Drumul Emausului a fost un drum plin de întrebări cu privire la identitatea Cristosului lui Dumnezeu.
2. Întrebările se transformă în răspunsuri – vers. 18-27
Nu întotdeauna oamenii au răspunsuri la întrebările pe care noi le punem. Dumnezeu are însă răspunsuri pentru toate întrebările.
Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem? Care este motivația pentru care se întâmplă ceea ce se întâmplă în viețile noastre? Fiul lui Dumnezeu este Cel ce transformă confuzia în certitudine.
3. Confuzia se transformă în cunoaștere – vers. 28-31
   ”Cine zic oamenii că sunt Eu?” Pentru această întrebare răspunsurile au fost numeroase. Cel care L-a cunoscut în mod personal a putut spune: ”Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!” Matei 16.16 Cine Îl cunoaște pe Isus, nu mai are parte de confuzie, lucrurile sunt limpezi și clare.
Credem în Domnul Isus Cristos sau credem în oricine? Cunoașterea Lui elimină confuzia!
4. Sfiala se transformă în curaj – vers. 32-35
Atunci când Îl întâlnești pe Biruitorul morții, teama se transformă în curaj. Nu mai există teama generată de horoscop sau alte superstiții, nici teama zilei de mâine.
Dacă ar fi să faci o listă cu cei mai importanți oameni din viața ta, cine ar fi în capul listei: lideri spirituali sau politici, oameni de cultură, sportivi?
L-ai întâlnit pe Domnul Isus Cristos? Este El cea mai importantă persoană din viața ta?

   (Sintezã a mesajului expus de fr. Ionel Țuțac, pastor al Bisericii Baptiste ”Harul” din Lugoj, secretar al Uniunii Bisericilor Baptiste din România, duminică, 12 februarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Referinţe: Luca 13.1-5

1 În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2 „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?
3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?
5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

   În mintea noastră tindem să calculăm greșit lucrurile și să considerăm că anumite lucruri se întâmplă din motivații pe care le înțelegem greșit.
Mass-media ne oferă astăzi posibilitatea de a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă în țara noastră și pe întregul mapamond, indiferent că este vorba despre inundații, sau foamete, sau căderi masive de zăpadă, sau erupții vulcanice sau cutremure. Crime abominabile, atrocități plăsmuite de minți bolnave împotriva copiilor sau a oamenilor obișnuiți sunt prezentate non-stop și sunt urmărite cu nesaț de către ochii noștri.
Uneori ne-am dori să trăim într-o lume mai mică, însuși Pământul-casa noastră, a ajuns, parcă, un loc periculos.
Ne întrebăm: de ce îngăduie Dumnezeu toate acestea? Ce are de spus Dumnezeu cu privire la aceste lucruri? Și peste cei buni, ca și peste cei răi, răsare același soare! Care este mesajul acestor dezastre?
Evreii considerau că ceea ce se întâmplă și afectează într-un mod negativ una sau mai multe persoane este rezultatul direct al răutății celor implicați în nenorocire. Să fie așa oare?
În Vechiul Testament ne este prezentat cazul lui Iov, omul curat și drept înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Lui Iov i s-au întâmplat o serie întreagă de nenorociri, iar din această cauză până și prietenii săi au privit lucrurile prin prisma pedepsei divine. Un punct de vedere care nu a fost în cele din urmă confirmat de Dumnezeu.
Calamitatea nr.1: pângărirea galileenilor prin intermediul jertfelor lui Pilat - vers. 1
O știre ce a cutremurat pe cei care au auzit-o. Uluiala a cuprins mintea celor ce nu puteau înțelege rostul unui astfel de eveniment.
Domnul Isus îi avertizează însă cu privire la ideologia lor: „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni (…)?”
Calamitatea nr. 2: Moartea violentă a unui grup de oameni - vers. 4
Prăbușirea unei construcții a dus cu sine la moartea multor oameni.
Calamitatea nr.3: păcatul - vers. 3 și 5
”Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” Romani 3.11-12
   „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni (…)? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
Păcatul a făcut ravagii în viața omului, singura modalitate de salvare de sub această tiranie este jertfa lui Isus Cristos. Dincolo de această viață mărginită de toate neajunsurile ei, există viața cea fără de sfârșit, viață ce poate fi pierdută sau câștigată.
Chemarea Fiului lui Dumnezeu nu este o amenințare, nici un cuvânt de înfiorare, ci o avertizare clară, o chemare la viață, la odihnă, la liniște, la pace și bucurie pentru sufletele noastre.
Dumnezeu ne cheamă la părtășia cu El. Care va fi alegerea noastră?

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 12 februarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici