Ce descoperiri au făcut Adam și Eva după căderea în păcat

Referinţe: Geneza 3.7-24

7  Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8  Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9  Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”
10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.”
11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12 Omul a răspuns: „Femeia, pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
20 Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, deci, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

   Capitolul 3 din cartea Geneza ne prezintă întregul scenariu al răscumpărării. Cine este Dumnezeu și care este planul Său? În același capitol putem găsi răspunsul la întrebările noastre.
Dumnezeu i-a oferit omului tot ceea ce îi era necesar pentru o viață împlinită. A intervenit însă păcatul neascultării și totul a fost dat peste cap. Ce a descoperit Adam după căderea lui în păcat?
1. Este imposibil să te sustragi atunci când Dumnezeu te cheamă să vii în prezența Lui
”Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?” Psalm 139.7 Prima întrebare din lume a fost pusă de Dumnezeu: unde ești? Unde este oare mintea noastră, unde suntem în umblarea cu El? Primii oameni au încercat să se ascundă de Creatorul lor, iar acest lucru continuă și astăzi.
De ce nu-L găsesc oamenii pe Dumnezeu? Răspundem prin a pune o altă întrebare: de ce nu găsește un hoț sediul poliției? Pentru că nu-l caută! Va veni ziua când oamenii ce nu-L caută pe Dumnezeu vor fi luați de către moarte și duși direct în fața Lui. Nu te poți ascunde de Dumnezeu pentru că El te cunoaște.
2. Dumnezeu ignoră scuzele omului
Prima tendință a omului a fost aceea de a se ascunde. A urmat apoi scuza, continuând până la a da vina, într-un final, chiar pe Dumnezeu: femeia l-a corupt, șarpele a amăgit-o pe femeie, Dumnezeu a creat șarpele.
De-a lungul timpului oamenii s-au specializat în scuze:
- avem o înclinație spre rău
- toți suntem la fel
- toți greșim în multe feluri
- n-a fost cu intenție
- Satan m-a împins
- părinții nu m-au învățat ce trebuia
Suntem ființe responsabile: încălcarea legii nu poate fi privită decât astfel.
3. Soluțiile noastre sunt inacceptabile înaintea lui Dumnezeu
Versetul 7 arată întenția omului de a-și rezolva problema singur.
Trebuie să înțelegi că există o prăpastie între tine și Dumnezeu. Strategia pe care o întenționezi nu este mai mult decât frunze în vânt. Nu încerca să te ascunzi după cuvinte, nu încerca să te ascunzi după fapte: ”Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.” Isaia 64.6a Dumnezeu nu este impresionat de faptele bune, întrucât acestea reprezintă tot soluția omului. Faptele bune vor să-l scoată pe om în evidență, nu pe Dumnezeu.
4. Soluția la problema noastră este ispășirea prin jertfă
Dumnezeu aduce o hotărâre de iertare. Aceasta nu înseamnă că nu voi cunoaște consecințele greșelilor mele. Iertarea nu șterge consecințele neascultării.
Dumnezeu a luat deoparte șorțul de frunze și a făcut un șorț din piele. Pentru aceasta a jertfit un animal. A fost prima jertfă pentru acoperirea primei greșeli din lume.
Prin credință omul privește la jertfa lui Isus Cristos, acceptă și primește iertarea oferită de Dumnezeu. Când Dumnezeu privește la tine, privește prin neprihănirea lui Cristos.
Ai descoperit până acum acest lucru?
Te poți ascunde de ceilalți, dar nu te poți ascunde de Dumnezeu. Dacă tu Îl ignori pe El, El nu te ignoră pe tine.
Nu va fi nici o scuză, când va trebui să te înfățișezi înaintea Lui.
Există o singură jertfă și o singură neprihănire pe care o validează Dumnezeu.
Vrei să primești iertarea oferită de El?

(Sintezã a mesajului expus de fr. Onisim Mladim, pastor al Bisericii Baptiste ”Dragostea” din Arad, duminică, 19 februarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

http://www.youtube.com/watch?v=FEh-5gq2wcU

În desfăşurarea programului, un grup bărbătesc din Arad a susţinut o serie de cântări spre slava lui Dumnezeu

Nu lăsa să treacă vremea

http://www.youtube.com/watch?v=wHrjd_1RVHw

Voi merge în Cer

http://www.youtube.com/watch?v=hPQeXGfZ0XM

Pentru noi e taină mare

http://www.youtube.com/watch?v=815e00JuXus

Nu lăsa să treacă vremea

http://www.youtube.com/watch?v=wHrjd_1RVHw

Prin valea adâncă

http://www.youtube.com/watch?v=r0shJ22vSow

E prea grea povara

http://www.youtube.com/watch?v=lJtxWte1PeI

Cum copilul îşi caută mama

http://www.youtube.com/watch?v=6FQs01tVWjA

Atât am căutat rostul vieţii

http://www.youtube.com/watch?v=QRs2UFYcvOI

Hai la El – cântare la flaut

Când oceanele – cântare la flaut

Ce se întâmplă când te întâlnești cu Biruitorul morții?

Doamne, cât de mare ești

Jos, la picioarele-Ți

Păstor mi-este Domnul

Râul ce curge din Golgota

Ce mare har – Raymond

Cui ai vrea ca să-i slujești

Fiți tari în Domnul

Stăteam departe de El

Viața mea e-n Mâna Ta

Lecții supranaturale predate de un dezastru natural

Botez 12 februarie 2012

Botez 12.02.2012 – punerea mâinilor

Cuvânt adresat candidaţilor la botez

Referinţe: Luca 24.13-35

13  În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14  şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15  Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
16  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
17  El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
18  Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” -
19  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
20  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?”
21  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
23  nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
24  Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
26  Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
27  Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28  Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29  Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
30  Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.
31  Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”
33  S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
34  şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”
35  Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pîinii.

   Cine este cea mai importantă persoană pe care ați întâlnit-o în viața dumneavoastră? Doi oameni au avut la un moment dat ocazia de a-L întâlni pe Cel ce a biruit moartea: Domnul Isus Cristos. Iar această întâlnire a avut un efect marcant.
1. Tristețea se transformă în bucurie – vers. 13-17
Tristețea era sentimentul prezent în mod marcant în viața ucenicilor, după plecarea dintre ei a Fiului lui Dumnezeu.
Așteptările prea mari pe care le avem din partea semenilor noștri, ne pot face să intrăm cu bucurie în prezența lor, dar să ieșim triști din fața lor. Există o singură Persoană care are abilitatea și puterea de a alunga veșnic tristețea din inimile noastre: ”Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” Romani 14.17
Drumul Emausului a fost un drum plin de întrebări cu privire la identitatea Cristosului lui Dumnezeu.
2. Întrebările se transformă în răspunsuri – vers. 18-27
Nu întotdeauna oamenii au răspunsuri la întrebările pe care noi le punem. Dumnezeu are însă răspunsuri pentru toate întrebările.
Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem? Care este motivația pentru care se întâmplă ceea ce se întâmplă în viețile noastre? Fiul lui Dumnezeu este Cel ce transformă confuzia în certitudine.
3. Confuzia se transformă în cunoaștere – vers. 28-31
   ”Cine zic oamenii că sunt Eu?” Pentru această întrebare răspunsurile au fost numeroase. Cel care L-a cunoscut în mod personal a putut spune: ”Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!” Matei 16.16 Cine Îl cunoaște pe Isus, nu mai are parte de confuzie, lucrurile sunt limpezi și clare.
Credem în Domnul Isus Cristos sau credem în oricine? Cunoașterea Lui elimină confuzia!
4. Sfiala se transformă în curaj – vers. 32-35
Atunci când Îl întâlnești pe Biruitorul morții, teama se transformă în curaj. Nu mai există teama generată de horoscop sau alte superstiții, nici teama zilei de mâine.
Dacă ar fi să faci o listă cu cei mai importanți oameni din viața ta, cine ar fi în capul listei: lideri spirituali sau politici, oameni de cultură, sportivi?
L-ai întâlnit pe Domnul Isus Cristos? Este El cea mai importantă persoană din viața ta?

   (Sintezã a mesajului expus de fr. Ionel Țuțac, pastor al Bisericii Baptiste ”Harul” din Lugoj, secretar al Uniunii Bisericilor Baptiste din România, duminică, 12 februarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

1 În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2 „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?
3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?
5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

   În mintea noastră tindem să calculăm greșit lucrurile și să considerăm că anumite lucruri se întâmplă din motivații pe care le înțelegem greșit.
Mass-media ne oferă astăzi posibilitatea de a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă în țara noastră și pe întregul mapamond, indiferent că este vorba despre inundații, sau foamete, sau căderi masive de zăpadă, sau erupții vulcanice sau cutremure. Crime abominabile, atrocități plăsmuite de minți bolnave împotriva copiilor sau a oamenilor obișnuiți sunt prezentate non-stop și sunt urmărite cu nesaț de către ochii noștri.
Uneori ne-am dori să trăim într-o lume mai mică, însuși Pământul-casa noastră, a ajuns, parcă, un loc periculos.
Ne întrebăm: de ce îngăduie Dumnezeu toate acestea? Ce are de spus Dumnezeu cu privire la aceste lucruri? Și peste cei buni, ca și peste cei răi, răsare același soare! Care este mesajul acestor dezastre?
Evreii considerau că ceea ce se întâmplă și afectează într-un mod negativ una sau mai multe persoane este rezultatul direct al răutății celor implicați în nenorocire. Să fie așa oare?
În Vechiul Testament ne este prezentat cazul lui Iov, omul curat și drept înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Lui Iov i s-au întâmplat o serie întreagă de nenorociri, iar din această cauză până și prietenii săi au privit lucrurile prin prisma pedepsei divine. Un punct de vedere care nu a fost în cele din urmă confirmat de Dumnezeu.
Calamitatea nr.1: pângărirea galileenilor prin intermediul jertfelor lui Pilat - vers. 1
O știre ce a cutremurat pe cei care au auzit-o. Uluiala a cuprins mintea celor ce nu puteau înțelege rostul unui astfel de eveniment.
Domnul Isus îi avertizează însă cu privire la ideologia lor: „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni (…)?”
Calamitatea nr. 2: Moartea violentă a unui grup de oameni - vers. 4
Prăbușirea unei construcții a dus cu sine la moartea multor oameni.
Calamitatea nr.3: păcatul - vers. 3 și 5
”Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” Romani 3.11-12
   „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni (…)? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
Păcatul a făcut ravagii în viața omului, singura modalitate de salvare de sub această tiranie este jertfa lui Isus Cristos. Dincolo de această viață mărginită de toate neajunsurile ei, există viața cea fără de sfârșit, viață ce poate fi pierdută sau câștigată.
Chemarea Fiului lui Dumnezeu nu este o amenințare, nici un cuvânt de înfiorare, ci o avertizare clară, o chemare la viață, la odihnă, la liniște, la pace și bucurie pentru sufletele noastre.
Dumnezeu ne cheamă la părtășia cu El. Care va fi alegerea noastră?

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 12 februarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

7 Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.
8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.
9 Iată, deci, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
10 vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11 Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi;
12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13 şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
14 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
15 Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Pentru a putea aplica cu credincioșie principiile biblice referitoare la iertare, trebuie mai întâi să înțelegem ce nu este iertarea și ce este iertarea.
Așadar ce nu este iertarea?
1. Iertarea nu este un răspuns natural, ci unul supranatural
De câte ori am zis în viața noastră: asta nu poate fi iertat? Și totuși, presiunea impusă în viața noastră de către Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne-a făcut să trecem peste decizia neiertării.
Există oameni care încearcă prin propria abilitate să ierte. Nu este posibil acest lucru întrucât nu stă în puterea omenească o asemenea posibilitate. Puterea lui Dumnezeu este cea care poate pune în operă procesul iertării: ”Pot totul în Cristos, care mă întărește” Filipeni 4.13.
Iertarea este un proces ce vine din Dumnezeu. În această lume, omul calcă totul în picioare, dar nu este în stare să calce peste propria mândrie.
2. Iertarea nu înseamnă reconciliere
Reconcilierea înseamnă împăcare. Reconcilierea nu înseamnă iertare, ci este, mai degrabă, un rezultat al iertării.
Iertarea nu înseamnă uitarea lucrurilor, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Iertarea mă implică doar pe mine, dar împăcarea implică două persoane: cea neîndreptățită și cea vinovată, întrucât două persoane certate nu se pot împăca decât de comun acord.
Cine oferă iertarea? Cel neîndreptățit.
”Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Coloseni 3.13. Cristos ne-a iertat pe când eram noi păcătoși, adică certați cu Dumnezeu. El a făcut o alegere, El Și-a făcut partea, partea iertării. Însă, pentru împăcare este necesar și aportul nostru.
Prin neiertare, noi nu-i blocăm de fapt pe alții, ci ne blocăm pe noi înșine, blocăm accesul nostru la Dumnezeu (vers. 15).
Iertarea este un act necondiționat și unilateral.
3. Iertarea nu este un sentiment, o simțire personală
”Nu simt că pot să-l iert!” Iertarea este un act de voință, o chestiune de alegere. Niciodată nu vom simți nevoia și capacitatea de a ierta. Întotdeauna vom nutri sentimentul răzbunării. Scriptura îndeamnă: iartă, eliberează! Depinde de alegerea noastră.
4. Iertarea nu este înlăturarea greșelilor
Comportamentul greșit nu trebuie trecut cu vederea. Iertarea nu scuză o atitudine sau un comportament greșit.
Greșeala implică o durere fizică sau o jignire la nivel emoțional.
5. Iertarea nu înseamnă eliberarea vinovăției
Satisfacția naturii umane este să vedem, cu bucurie, pedeapsa celui ce ne-a jignit. Această satisfacție implică din plin neiertarea.
Când iertăm ne deblocăm pe noi înșine și eliberăm și pe alții (vers. 14).
Prin iertare îi punem pe oameni în mâna lui Dumnezeu.
6. Iertarea nu are de-a face cu corectitudinea
În această lume, paradoxal, se cere corectitudine. Când vorbim despre iertare, corectitudinea poate fi un obstacol:
- mi se pare corect să nu fi făcut astfel
- mi se pare corect să-și ceară iertare?
Atitudinea de justițiar pretinde corectitudine, de aceea nu acceptăm să se greșească față de noi.
Cât de corecți eram înaintea lui Dumnezeu când am fost iertați de El? ”Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Luca 23.24
Noi avem de-a face cu oameni care ne jignesc. Trăim conform principiului: Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Și totuși, Dumnezeu ne-a iertat: ” În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor (…)” Efeseni 1.7
Suntem chemați să iertăm după cum și noi am fost iertați: în mod necondiționat, în urma unei alegeri de bună voie.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 5 februarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Iona cap. 3 vers.10
   Dumnezeu a vãzut ce fãceau ei şi cã se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a cãit de rãul pe care se hotãrâse sã li-l facã şi nu l-a fãcut.

1 Lucrul acesta n-a plãcut deloc lui Iona şi s-a mâniat.
2 S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încã în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam sã-l înlãtur fugind la Tars. Cãci ştiam cã eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung rãbdãtor şi bogat în bunãtate, şi că Te cãieşti de rãu!
3 Acum, Doamne, ia-mi viaţa, cãci vreau mai bine sã mor decât sã trãiesc!”
4 Domnul a rãspuns: „Bine faci tu de te mânii?”
5 Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la rãsãrit de cetate. Acolo şi-a fãcut un umbrar şi a stat sub el, pânã va vedea ce are sã se întâmple cu cetatea.
6 Domnul Dumnezeu a fãcut sã creascã un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca sã facã umbrã capului lui şi sã-l facã sã-i treacã mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.
7 Dar a doua zi, la rãsãritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înţepat curcubetele şi curcubetele s-a uscat.
8 Când a rãsãrit soarele, Dumnezeu a fãcut sã sufle un vânt uscat de la rãsãrit şi soarele a bãtut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit sã moarã şi a zis: „Mai bine sã mor decât sã trãiesc!”
9 Dar Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a rãspuns: „Da, bine fac cã mã mânii pânã la moarte!”
10 Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milã de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudã şi pe care nu tu l-ai fãcut sã creascã, ci într-o noapte s-a nãscut şi într-o noapte a pierit.
11 Şi mie sã nu-Mi fie milã de Ninive, cetatea cea mare, în care se aflã mai mult de o sutã douãzeci de mii de oameni, care nu ştiu sã deosebeascã dreapta de stânga lor, în afarã de o mulţime de vite!”

   Inima lui Iona este cuprinsă de mânie şi resentimente. Mintea lui nu este acordată cu voia lui Dumnezeu. Neiertarea este sentimentul ce pune stăpânire pe fiinţa lui. Cetatea Ninive a fost cruţată de Dumnezeu, iar acest fapt l-a marcat în mod negativ pe profetul Domnului.
Iertarea este o lucrare ce trece dincolo de cuvinte şi sentimente, este lucrarea lui Dumnezeu.
Iona este proorocul pe care Domnul Isus l-a pomenit şi a făcut referire clară la asemănarea lucrării Sale cu cea a experienţei profetului: “Cãci, dupã cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pãmântului.” Matei 12.40
I. Dumnezeu este preocupat de mântuirea tuturor oamenilor
“Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaţa veşnicã.” Ioan 3.16
II. Dumnezeu este un Dumnezeu universal
Există un singur Dumnezeu, iar El doreşte ca oamenii să-L cunoască.
1. O inimă neiertătoare se mânie pe Dumnezeu
Avem oare vreun drept să ne supărăm pe Dumnezeu? De ce era Iona supărat pe Dumnezeu? Pentru că El a arătat milă şi compasiune faţă de oameni. Ura împotriva ninivenilor îi dicta profetului starea de mânie.
În capitolul 8 din Evanghelia după Ioan poate fi observat cu uşurinţă contrastul dintre mulţimea agitată, dornică de răzbunare şi Domnul Isus Cristos care este dornic de a oferi dragoste şi iertare.
2. Într-o inimă neiertătoare va creşte amărăciunea
Terenul fertil pentru dezvoltarea amărăciunii este lipsa iertării depline. Iertarea nu înseamnă cuvinte exprimate sau gânduri care nu sunt puse în aplicare. Neiertarea îl urmăreşte mereu şi mereu pe cel vinovat, ce caută propria dreptate cu orice preţ.
A refuza să ierţi înseamnă:
- să nu accepţi iertarea lui Dumnezeu: “(…)şi ne iartã nouã greşelile noastre, precum şi noi iertãm greşiţilor noştri.” Matei 6.12
- să nu primeşti iertarea lui Dumnezeu
- să nu primeşti mântuirea lui Dumnezeu
- să nu ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu
Iertarea este o alegere, ea nu se bazează pe simţuri.
3. O inimă neiertătoare va determina dorinţa de sfârşit a vieţii
Iona este încă de la început plin de nemulţumire, este ursuz şi bosumflat. Dumnezeu îl vrea schimbat, îl vrea cu o faţă senină, nu una posomorâtă. Atunci când Dumnezeu atinge ceea ce Iona considera că este dreptul lui, inima profetului se reumple de nemulţumire şi cârtire.
Inima neiertătoare nu se gândeşte decât la rău, nu iubeşte, este pregătită să facă rău, să se răzbune.
Inima iertătoare se gândeşte la pace şi chiar face pace. Ea iubeşte şi urmăreşte binele celor din jur.
Cum este inima ta? Ce se găseşte în ea?

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 29 ianuarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

1 Cuvântul Domnului a vorbit a doua oarã lui Iona, astfel:
2 „Scoalã-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”
3 Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, dupã Cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o cãlãtorie de trei zile.
4 Iona a început sã pãtrundã în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încã patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicitã!”
5 Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrãcat cu saci, de la cei mai mari pânã la cei mai mici.
6 Lucrul a ajuns la urechea împãratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşã.
7 Şi a trimis sã se dea de ştire în Ninive, din porunca împãratului şi mai marilor lui, urmãtoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile, sã nu guste nimic, sã nu pascã şi nici sã nu bea apã deloc!
8 Ci oamenii şi vitele sã se acopere cu saci, să strige cu putere cãtre Dumnezeu şi sã se întoarcã de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire, de care le sunt pline mâinile!
9 Cine ştie dacã nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va cãi, şi dacã nu-şi va opri mânia Lui aprinsã, ca sã nu pierim!”
10 Dumnezeu a vãzut ce fãceau ei şi cã se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a cãit de rãul pe care se hotãrâse sã li-l facã şi nu l-a fãcut.

   Continuăm a privi în viaţa profetului ce s-a opus iniţial planului lui Dumnezeu.
Dacă am observat mai întâi cum a fugit de Dumnezeu, apoi cum a fugit la Dumnezeu, vom urmări în continuare fuga lui Iona împreună cu Dumnezeu.
Nu ştim ce s-a întâmplat cu oamenii ce au rămas în corabie, ştim însă ce s-a întâmplat cu cel ce a părăsit corabia: “Domnul a vorbit peştelui şi peştele a vãrsat pe Iona pe pãmânt” (Iona 2.10). Dumnezeu vorbeşte animalelor, vântului, valurilor: El este Creatorul!
În acest capitol nu este vorba despre Iona. De fapt, în întreaga carte a sa este vorba despre Dumnezeu.
Deşi aspectul exterior al profetului era unul dezgustător (tocmai ieşise din pântecele peştelui!), Dumnezeu se apropie de el. Chiar dacă Iona fusese certat cu Dumnezeu, Domnul se apropie şi îi vorbeşte a doua oară. Lui Iona îi este dată aceeaşi însărcinare ca şi prima dată: ducerea mesajului lui Dumnezeu către cetatea Ninive.
Cifra 40 reprezintă, întrucâtva, judecata lui Dumnezeu:
- exemplul lui Noe: a plouat patruzeci de zile
- exemplul iscoadelor trimise în ţara Canaanului: spionajul s-a desfăşurat pe o perioadă de patruzeci de zile
- poporul Israel: a rătăcit în pustie timp de patruzeci de ani
- Goliat: patruzeci de zile de hulă împotriva lui Dumnezeu şi a poporului său
Capitolul 3 din cartea Iona poate fi împărţit în două părţi distincte:
A. Mesajul lui Iona către Ninive – vers.3-4 – “Încã patruzeci de zile şi Ninive va fi nimicitã!”
B. Mesajul ninivenilor către Dumnezeu – vers. 5-9 – “Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrãcat cu saci, de la cei mai mari pânã la cei mai mici.”
Oamenii, atunci când nu mănâncă, ştiu să mai şi rabde; copiii, mai greu. Animalele însă cu siguranţă nu tac. Ce vacarm trebuie să fi fost în cetatea Ninive!
Deşi întinderea cetăţii făcea în aşa fel încât străbaterea ei dura trei zile, după prima zi de vestire a mesajului lui Dumnezeu, locuitorii cetăţii s-au smerit şi au ales să se căiască de păcatelele lor.
1. O chemare repetată - vers. 1
Omul acordă cu greu o a doua şansă, cu toate acestea Dumnezeu s-a apropiat încă o dată de Iona.
Câtă vreme trăim, putem spune că beneficiem de a doua şansă. JERTFA DOMNULUI ISUS CRISTOS ESTE PENTRU NOI A DOUA ŞANSĂ.
Nu poţi transmite ceea ce nu ai! Mai întâi trebuie să ne vorbească Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca mai apoi să putem transmite mesajul Lui.
Chiar dacă Dumnezeu acordă a doua şansă, trebuie să înţelegem că El nu este obligat să facă acest lucru. Câteva exemple pentru a înţelege mai bine faptul că Dumnezeu nu poate fi constrâns să acţioneze decât cum doreşte El:
- soţia lui Lot
- Anania şi Safira
- împăratul Saul (1 Samuel 13)
- proorocul Domnului (1 Împăraţi 13)
Toți acești oameni au avut parte de pedeapsa lui Dumnezeu după prima încercare (unii chiar de pedeapsa capitală). Nerespectarea poruncii clare a lui Dumnezeu a atras pedepsirea imediată din partea lui Dumnezeu.
Iona a beneficiat totuși de a doua șansă. Dumnezeu este Dumnezeul Suveran: El nu-și negociază deciziile și nu renunță la principiile Sale.
2. O ascultare imediată
Călătoria lui Iona către Ninive a durat o anumită bucată de timp. Deplasarea a necesitat timp, efort și ascultare din partea profetului. După împotrivirea lui Dumnezeu la încăpățânarea lui Iona, acesta din urmă s-a supus imediat și în mod necondiționat.
3. O proclamare serioasă
Poate că aspectul fizic exterior al lui Iona nu era foarte atrăgător, însă mesajul pe care îl avea de transmis era mesajul Împăratului Suprem. Important nu era mesagerul, ci Acela ce era transmis oamenilor prin mesaj.
Acest mesaj era constituit din doi parametrii:
- harul
- judecata
O singură zi de proclamare a mesajului lui Dumnezeu a fost îndeajuns pentru atingerea conștiinței umane.
Atunci când mesajul atinge inima omului, căința survine în viața acestuia, iar omul este transformat. În situațiile de respingere a mesajului sfânt, survine judecata lui Dumnezeu: “Încã patruzeci de zile şi Ninive va fi nimicitã!”
4. Confirmarea unui semn
 ”Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul proorocului Iona.” (Matei 12.39). Cine suntem vorbește mai mult decât ceea ce spunem!
5. Un rezultat măreț
În urma predicării lui Iona a rezultat transformarea oamenilor:
- au strigat către Dumnezeu
- s-au smerit înaintea lui Dumnezeu
- au găsit milă la Dumnezeu
Iona a fugit de Dumnezeu. După ce a avut parte de suferința miraculoasă, el a fugit la Dumnezeu. După ce s-a refugiat la Dumnezeu și a cerut ajutorul Lui, a ajuns să fugă împreună cu Dumnezeu.
Pentru ca viețile noastre să fie binecuvântate de prezența Lui, să urmăm exemplul lui Iona și să căutăm Fața Celui ce poate restaura ființa umană pervertită de păcat.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 22 ianuarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

1 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui,
2 şi a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul.
3 Şi totuşi mă aruncasei în adânc, în inima mării şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
4 Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel Sfânt”.
5 Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.
6 M-am pogorât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
7 Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel Sfânt.
8 Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.
9 Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”

   Dacă primul capitol al cărții Iona ne prezintă un om ce fuge de Dumnezeu, capitolul al doilea ne arată omul ce fuge către Dumnezeu. Ce avem noi de învățat atunci când ne întoarcem la Dumnezeu?
1. Întoarcere printr-o proșternere onestă înaintea lui Dumnezeu – vers. 2
Cum a ajuns Iona în asemenea circumstanțe? El a întors spatele lui Dumnezeu prin neascultarea de care a dat dovadă.
Problema este că nu-i chiar așa de ușor să te întorci către cineva pe care l-ai ofensat. Geneza, capitolul 33, relatează experiența împăcării dificile dintre Iacov și Esau, frați ce erau certați din cauza unei înșelăciuni. O imagine deosebită!
Dacă oamenii consideră că este practic imposibilă reconcilierea acolo unde ruptura relației există, Dumnezeu afirmă contrariul: ”(…) pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” Romani 5.8
2. Întoarcere la Dumnezeu printr-o pocăință profundă – vers. 3,4
Pocăința nu înseamnă doar vorbire, ci înseamnă demonstrare, practicare. Părerea de rău care există în inima omului, trebuie exprimată în mod deschis. Omului ce se căiește cu adevărat nu-i este rușine să vină înaintea lui Dumnezeu și să-și verse întregul zbucium al inimii. ”Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” Romani 12.1.
3. Permanență în smerenie – vers. 5-7
Circumstanțele în care se afla Iona îl puteau demoraliza complet: unde mă aflu? ce rost mai are viața? Atunci când condițiile sunt imposibile, strigă către Dumnezeu! Nu trebuie să privim doar la ceea ce oferă viața noastră, să nu privim numai la noianul de împrejurări negative, ci să privim către Dumnezeu și puterea Lui. El are, El poate, El va face!
”Veniţi, să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula şi vom trăi înaintea Lui. Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!” Osea 6.1-3
4. Întoarcere cu o proslăvire sfântă – vers. 8,9
”Mântuirea vine de la Domnul!” Viziunea pe care o avem clarifică sau încețoșează panorama din fața ochilor. Putem vedea lucrurile cu ochi buni sau răi. Putem binecuvânta sau blestema.
Călăuzirea Duhului, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu, sunt elemente necesare pentru o proslăvire sfântă a lui Dumnezeu. O atitudine critică ne va face nemulțumiți cu privire la orice lucru. O atitudine pozitivă va vedea însă potențialul în fiecare împrejurare. Circumstanțele în care trăim nu sunt ușoare, vremurile nu sunt strălucite. Acestea nici măcar nu pot fi schimbate de către noi. Depinde de noi ce viziune avem înaintea ochilor.

   Fuga la Dumnezeu ne va oferi singura soluție viabilă, în prezența Lui vom găsi pacea și liniștirea sufletelor noastre.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 15 ianuarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici