Referinţe: Luca 19.29-44

29  Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,
30  şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31  Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?” să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.”
32  Cei ce fuseseră trimişi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
33  Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”
34  Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
35  Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
36  Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37  Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38  Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile prea înalte!”
39  Unii Farisei, din norod, i-au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40  Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”
41  Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,
42  şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
43  Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:
44  te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

O imagine care ne șochează: Dumnezeu plânge! Care este motivația din spatele unei astfel de trăiri?
1. Lacrimile dezamăgirii – vers. 42a
Ținta, scopul lui Dumnezeu a fost apropierea de omul creat de către El. Cu toate acestea, ”a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1.11).
Falimentul este experimentat, într-un fel, de către Dumnezeu. Nu, El nu era incapabil de a definitiva lucrarea Sa, ci inima împietrită a omului respingea cu obstinență mâna întinsă a Creatorului:
- Neemia 9.29: ”I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngâmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul şi n-au ascultat.”
– Ieremia 2.27: ”Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar când sunt în nenorocire, zic: „Scoală-Te şi scapă-ne!”
– Ieremia 32.33: ”Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învăţat, i-am învăţat într-una, dar n-au ascultat şi nu s-au învăţat.”
– Luca 13.24: ”Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut!”
Dumnezeu a fost în stare să creeze Universul, să așeze lumea pe temeliile ei, dar în fața ușilor închise nu poate face nimic, și asta pentru că i-a oferit omului libertatea de a alege între bine și rău: ”Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul: binecuvântarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă vă veţi abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi.” Deuteronom 11.26-28.
2. Lacrimile durerii – vers. 43-44
Domnul Isus cunoștea tot ce avea să se întâmple în viitor cu națiunea Israel și cu cetatea Ierusalim. Istoricul Josephus, contemporan al asediului roman din primul secol, consemnează atrocitățile întâlnite pe străzile Ierusalimului: oameni crucificați, copii omorâți, femei molestate. Ne aducem aminte de cuvintele rostite de oamenii strânși la Calvar, oameni ce strigau împotriva lui Isus: ” Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” Matei 27.24-25. Aceasta a fost sentința pe care evreii au rostit-o împotriva lor înșiși.
3. Lacrimile dragostei – vers. 42a
 „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi (…)”. Domnul Isus Cristos avea toată dragostea și dorința de salvare pentru oamenii în mijlocul cărora trăia. Dumnezeu îndemna: veniți! „Spălaţi-vă, deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” Isaia 1.16-18. Dragostea Lui îndemna atunci și îndeamnă și acum ca oamenii să părăsească păcatul.
”Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc” Apocalipsa 20.11-15. Biblia vorbește despre o judecată viitoare, dar astăzi ea oferă mântuirea pentru toți acei ce se întorc la El.
Nu putem găsi nici o scuză pentru a sta departe de El și de dragostea Sa:
- Romani 10.9-11: ”Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.”
– 2 Corinteni 6.2: ”Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
– Apocalipsa 3.20: ”Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.”
Ce este mai minunat decât ca Dumnezeul ce a creat totul să intre și în viața ta și s-o influențeze benefic, salvând-o de la pierzare veșnică!
Vrei ca Fiul lui Dumnezeu să te privească și să plângă pentru că ai rămas împietrit și insensibil la dragostea Sa?

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 8 aprilie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Referinţe: Evrei 10.19-25

19 Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul preaSfânt,
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său: -
21 şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.
23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

   Ne gândim mereu la beneficiile jertfei lui Cristos. De câte ori ne-am gândit însă la cerințele jertfirii Fiului lui Dumnezeu?
Să privim mai întâi câteva din beneficiile pe care le avem de pe urma lucrării de mântuire.
1. Intrarea slobodă în Locul Preasfânt - vers. 19
Templul avea o serie întreagă de interdicții cu privire la accesul în acest edificiu. Locul de mare mândrie al evreilor era unul cu acces limitat. Templul nu era un obiectiv turistic, ci era un locaș de închinare înaintea Dumnezeului Creator.
Jertfa Domnului Isus Cristos ne-a oferit intrarea în Locul Preasfânt, adică în prezența lui Dumnezeu. Perdeaua care a fost ruptă de către Dumnezeu nu mai este un obstacol pentru accesul în prezența Celui Sfânt.
Între oameni și Isus Cristos s-a realizat un schimb: noi I-am dat păcătoșenia noastră, iar El ne-a oferit sfințenia Lui.
2. Avem un Mare preot - vers. 21
Cristos, Marele preot, a intrat în Locul Preasfânt cu sângele Său, nu cu sângele jertfirii de animale.
Pe lângă beneficiile jertfei lui Cristos există și câteva cerințe.
1. Sfințirea – vers. 22
Scopul jertfirii lui Mesia este sfințirea Bisericii Lui. El vrea să prezinte înaintea Celui Preaînalt Biserica Sa, într-un mod desăvârșit.
Lucrarea Lui începe dinăuntrul omului spre exterior, prin curățirea inimii omului. Înainte de pocăința omului acesta aleargă spre păcat: păcatul îi place, îl dorește, se bucură de el. După mântuire, omul fuge de păcat, este înfometat și însetat după dreptatea lui Dumnezeu.
2. Supravegherea – vers. 24
Atunci când supraveghezi pe cineva, ai grijă de el, te preocupi de soarta persoanei respective. Creștinii nu sunt destinați pentru o viață de solitudine, ci pentru comuniune.
3. Statornicia – vers. 23,25
Nu suntem ai lui Cristos pentru o perioadă de timp, ci pentru eternitate, pentru veșnicie.
Creștinii au fost persecutați și torturați, cu toate acestea chiar și prețul vieții a fost prea mic în comparație cu slava oferită de Dumnezeu.
Poate nu persecuția este unealta cea mai grozavă a Diavolului. Distracția este un instrument pe care Satan în folosește cu succes. Libertatea poate fi mai dăunătoare decât lipsa ei.
Mesajul Evangheliei trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate. Beneficiile mântuirii sunt incredibile și numeroase. Cerințele jertfei lui Cristos ne oferă posibilitatea de a înțelege că mântuirea prin acest sacrificiu trebuie tratată cu cinstea și seriozitatea cuvenite.

(Sintezã a mesajului expus de fr. Ciprian Ardelean, pastor în Biserica Baptistă Speranța din Arad, duminicã, 1 aprilie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici