No comments yet

Transformarea Bisericii prin ucenicie

followReferinţe: Matei 28.16-20

1. Unde suntem?

Domnul Isus a solicitat celor ce Îl ascultau să-L urmeze. Acesta era punctul de plecare pe care Mântuitorul îl oferea ascultătorilor Săi. Pentru a ajunge la o destinație anume trebuie că mai întâi să stabilim unde ne aflăm, pentru ca ulterior să stabilim modalitatea cea mai bună de a ajunge acolo.
În Evanghelia după Matei, capitolul 5, ni se relatează despre faptul că Domnul Isus reușea să capteze atenţia ascultătorilor Săi la discursurile pe care le ținea, însă auditoriul, deși impresionat de profunzimea cuvintelor Lui, rămânea doar la acest stadiu. Mulţimile nu erau transformate, cuvintele Fiului lui Dumnezeu nu stârneau în ei o schimbare, o transformare adevărată. În Evanghelia după Ioan, capitolul 3, este prezentată întâlnirea lui Isus cu Nicodim, unul dintre învăţătorii poporului evreu din acea vreme. O persoană deosebită, un admirator în secret al Învăţătorului, acesta poartă o conversaţie stârnită din necesitatea clarificării atâtor lucruri. Era însă Nicodim gata să fie un urmaş al lui Cristos, cu toate consecinţele ce urmau?
Între admirator şi urmaş este o diferenţă: aceea dintre a auzi doar şi a nu face nimic şi calitatea celui ce aude şi împlinește.

2. Ce să facem?

În Evanghelia după Marcu, în primul capitol, ni se prezintă momentul în care Domnul Isus vine la niște pescari şi le face provocarea de a deveni pescari de oameni. Mai întâi El intră în prezenţa lor, ca mai apoi să intre în viaţa lor. Invitaţia pe care le-a făcut-o a fost una îndrăzneaţă, dar ei au răspuns chemării şi L-au urmat. Din pescari de pește au devenit pescari de oameni. Domnul Isus i-a chemat să părăsească stilul lor de viaţă, să-I urmeze exemplul:
– „Veniți!” Chemarea pe care Dumnezeu ţi-o face este punctul de plecare, indiferent de profesia sau ocupaţia ta.
– „Veniți după Mine!” În ce direcție merg? Las totul deoparte, dar spre ce mă îndrept? Întrebări îndreptăţite dealtfel, dar lasă-L pe Dumnezeu să te ajute să găsești răspunsul. Nu suntem pe cont propriu, nu suntem părăsiţi în desfășurarea vieții ce urmează.
– „Vă voi face pescari de oameni”. Trebuie să adoptăm în mod complet provocarea pe care Fiul lui Dumnezeu ne-o face.

3. Cum să facem?

După Înviere, timp de 40 de zile, Domnul Isus a dat ucenicilor îndrumări suplimentare. Perioada aceasta a fost folosită tocmai pentru ca ucenicii să găsească răspunsul la întrebarea: „Cum să facem?” Relația cu Cristos, ascultarea de El, trebuie să fie prioritate în viaţa noastră.

4. De ce să facem?

În biserică sunt prea mulți credincioși ce nu depășesc stadiul de copii, credincioși ce nu cresc din punct de vedere spiritual. Creșterea este un proces care necesită timp, necesită atenție şi dedicare. Nu este îndeajuns să spui „Doamne, Doamne”, ci trebuie să faci voia Tatălui din ceruri. Creştinismul fără ucenicie este creştinism fără Cristos! Va exista suferinţă, va exista durere, dar fără acestea nu există binecuvântare.

Fiecare dintre noi trebuie să decidem ce facem în continuare. Privește la tine: s-ar putea să nu-ți placă ce vezi, dar privește spre Petru care a fost transformat. Urmăreşte-l pe Ioan care, din fiu al tunetului a ajuns apostolul iubirii. Adu-ți aminte de fariseul Saul care a fost transformat în apostolul Pavel, cel care, de dragul Celui ce l-a transformat, a fost în stare să-și pună viața în slujba celor pierduți.

Nu fii doar admirator, devino urmaş al lui Cristos!

(Mesaj expus de Gigi Dobrin, pastor al Bisericii Baptiste Betel din Mediaș, duminică, 24 ianuarie 2016)

Post a comment