No comments yet

Unitate în diversitate

UnitateReferinţe: 1 Corinteni 1.10-17

Dacă este să privim spre biserica ideală, nicidecum nu ne-am putea referi la biserica din Corint. Stări conflictuale ce degenerau până la ajungerea în sala de tribunal, participarea la Cina Domnului până la nivelul în care oamenii se îmbătau, promiscuitatea sexuală dusă până la niveluri exagerate, așadar o biserică problematică, departe de a fi perfectă. Pusă în comparație cu Biserica lui Cristos, biserica din Corint avea probleme mari. Plantată de apostolul Pavel, ajutată în creștere de Apolo, un credincios bine așezat în Scripturi, biserica era bolnavă din punct de vedere spiritual, în loc să fie sănătoasă. Deși ar fi trebuit să fie tare în credinţă şi credincioasă Domnului, ea se afla pe punctul de a se dezbina. Doctrina falsă generează mai apoi practicile păgâne. Pavel, ca unul care se simte responsabil pentru aceasta biserică, vine şi, prin intermediul epistolelor sale, face consiliere cu membrii acestui organism local.
Ne confruntăm cu asemenea stări? Poate nu acum, dar este bine să luăm seama la avertismentele şi învăţătura sfântă, pentru că la vreme de necaz să fim pregătiți.

1. Chemare la unitate

A. Ce nu este unitatea?
I. Nu înseamnă toleranţă la nesfârșit. Este greșit a trece cu vederea problemele, din teama de a nu jigni pe cineva. Respectul primordial trebuie acordat lui Dumnezeu şi nu oamenilor sau conjuncturilor. Adevărul Evangheliei trebuie să treacă dincolo de orice tolerantă.
II. Nu înseamnă uniformizare. Nu toată lumea trebuie să gândească la fel, să se roage la fel, să cânte la fel. Am fost creaţi deosebiţi unul de altul. Diversitatea noastră trebuie să se uniformeze sub voia lui Dumnezeu pentru noi. Hrănirea noastră trebuie să fie făcută din Cuvântul lui Dumnezeu, unii vor găsi timpul de hrănire dimineața devreme, alții o vor face seara. Principalul este să nu rămâi flămând! Când voia lui Dumnezeu este principiul, metodele pot deveni secundare.
III. Nu înseamnă ecumenism. Unitatea nu înseamnă să ne dizolvăm individualitatea.

B. Ce este unitatea?
I. Trebuie să avem unitate teologică. Suntem uniţi teologic când știm ce credem, știm că mântuirea se realizează prin jertfa lui Cristos şi nu prin faptele şi eforturile noastre, când știm că există doar două direcții după moartea noastră, nu există reîncarnare, purgatoriu şi alte erezii. Trebuie să avem aceleași dogme extrase exclusiv din Cuvântul lui Dumnezeu.
II. Trebuie să avem unitate relaţională. Să ne rugăm unii pentru alții, să simțim unii cu alții, să ne bucurăm unii cu alții. Trebuie să fim o familie.
III. Trebuie să avem unitate misionară. Trebuie să înțelegem că suntem aşezaţi unde suntem întrucât Dumnezeu are un scop pentru noi.
IV. Trebuie să avem unitate în Cristos. Deși suntem atât de diferiţi, există un singur scop: Isus. El este punctul în jurul căruia trebuie să pivoteze totul din Biserica lui Cristos.

2. Chemare la maturizare

În timpul contemporan lui Pavel exista un grup de oameni, numit sofişti. Ei erau formatorii de opinie, cei care „dictau” principiile după care se trăia. Şi astăzi există oameni care formează grupuri şi grupuri, oameni conservatori sau dimpotrivă, modernişti. Problema în Corint era că s-a ajuns la diferențe de opinie atât de puternice, încât s-a creat dezbinare. Asta s-a întâmplat atunci când oamenii L-au uitat pe Cristos.

I. Unii oameni s-au ghidat exclusiv după proprii lideri. S-a ajuns la zeificarea liderilor, așezarea lor pe un fundament necuvenit. Polarizarea oamenilor nu trebuie să fie în jurul unui lider, ci în jurul lui Cristos.
II. Alții au nesocotit liderii aşezaţi peste ei. Supraspiritualizarea oamenilor care au renegat autoritatea umană a creat cadrul perfect pentru împotrivire totală.

Oricare dintre extreme a fost periculoasă, întrucât Cristos a fost uitat. Apostolul Pavel a observat aceste lucruri şi a concluzionat că este nevoie de maturizare, este nevoie de creștere spitituală.
Nu fă din preferinţele tale pretenţiile tale, şi nu fă din pretenţiile tale dezbinare. Oare Cristos iubeşte doar a anumită parte a Bisericii? El nu Şi-a dat viaţa pentru toată Biserica? Oare El Îi preferă pe unii şi Îi ignoră pe alții?
Loialitatea finală trebuie să fie faţă de Cristos, Domnul. Exemplul bisericii din Corint ar trebuie să ne facă să înțelegem că trebuie să dăm dovadă de unitate şi că este necesar să creștem în ascultare de Capul Bisericii.

3. Chemare la ascultare

Fiecare mădular din Trupul lui Cristos trebuie să-şi cunoască chemarea. Dacă ne-ar întreba cineva de cine ascultăm, ce i-am răspunde? Dacă ar trebui evidenţiat cineva în biserica noastră, cine ar fi acea persoană? Toate opiniile noastre trebuie să graviteze în jurul lui Isus Cristos. Orice domeniu al vieții trebuie să fie dominat de El. Niciun domeniu nu trebuie să fie umplut de altceva sau altcineva.

(Mesaj expus de Daniel Cioban, pastor al Bisericii Baptiste Betel din Mediaș, duminică, 21 februarie 2016)

Post a comment