Nu există comentarii încă

4 întrebări și 4 răspunsuri

Referinţe: Romani 3.1-8

1În momentul în care împărtăşeşti Evanghelia unei persoane nemântuite te poți trezi în faţa unor obiecţii foarte des întâlnite:
– De ce îngăduie un Dumnezeu iubitor şi bun atâta suferinţă în lume?
– De ce Isus este singura cale spre Dumnezeu?
– Va trimite Dumnezeu oameni buni şi sinceri din afara creştinismului în iad?
– Ce se întâmplă cu oamenii care mor şi nu au auzit niciodată Evanghelia?
– Vor fi ei condamnaţi chiar dacă nu au avut niciodată șansa să creadă?

Textul nostru vine să răspundă la câteva întrebări şi obiecţii pe care Pavel le anticipează legat demersul din capitolul 2 al aceleași epistole. Acestea erau cele mai frecvente întrebări pe care Pavel le-a întâlnit în timp ce predica Evanghelia evreilor. Pavel era conştient că afirmaţiile sale vor fi o provocare reală pentru evrei (cap.2, vers.28-29), dar scopul lui era să demonstreze că în același mod şi în aceeași măsură şi evreii şi neamurile au nevoie de Evanghelie (cap.3, vers.9-20).
Apostolul Pavel folosește un gen literar des întrebuinţat în lumea antică contemporană lui: diatriba. În discursul filosofic, vorbitorul își imagina un interlocutor cu care stabilea un schimb de idei, bazat pe întrebări şi răspunsuri.

Prima întrebare: ”Care este deci, întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?” (vers.1)
Obiecţia lor era, de fapt, următoarea: învăţătura lui Pavel subminează legământul lui Dumnezeu. Răspunsul: ”Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu” (vers.2). Deuteronom 4.7-8 ridică în atenția noastră întrebarea lui Moise: există vreun alt popor care să-l aibă pe Dumnezeu așa de aproape? Națiunile păgâne se închinau la tot felul de zeităţi, religiozitatea lor era rodul unei confuzii perpetue.

A doua întrebare: ”Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?” (vers.3)
Obiecţia lor era, de fapt, următoarea: învăţătura lui Pavel abrogă credincioşia lui DumnezeuRăspunsul:Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toți oamenii să fie găsiți mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tael şi să ieși birourilor când vei fi judecat” (vers.4). În credincioşia Sa, Dumnezeu privește spre oamenii mânjiţi de păcat pentru a-i salva. Psalmul 51.4 prezintă mărturisirea păcătosului care își recunoaște vina păcatului şi face apel la clemenţa Stăpânului său.

A treia întrebare: ”Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia?” (vers.5)
Obiecţia lor era, de fapt, următoarea: învăţătura lui Pavel pune sub semnul întrebării dreptatea lui DumnezeuRăspunsul: ”Nicidecum! Pentru că altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea!” (vers.6)

A patra întrebare: ”Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi?” (vers.7-8a)
Obiecţia lor, era de fapt, următoarea: învăţătura lui Pavel promovează în mod greșit slava lui Dumnezeu. Răspunsul: ”Osânda acestor oameni este dreaptă” (vers.8b). Apostolul scoate în evidenţă o întrebare: cum mă poate osândi Dumnezeu, dacă minciuna mea evidenţiază adevărul lui Dumnezeu? Păcatul nu poate fi judecat altfel decât după standardele lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se împotriveşte păcatului.

Aplicații practice aplicabile în vieţile noastre, pe baza textului de faţă.
A. Privilegiile spirituale nu ne dau nici un avantaj, dacă nu răspundem prin credință şi ascultare. Nu este suficient să ai, dar să nu pui în aplicare. Privilegiul determină responsabilitatea!
B. Biblia este o comoară încredinţată nouă, suntem chemați să o studiem şi să o avem din plin în inima noastră. Doar să avem Cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă că vom scăpa de Judecata lui Dumnezeu, el trebuie aplicat în mod practic.
C. Dacă te răzvrăteşti împotriva lui Dumnezeu, deja ai pierdut. Modalitatea corectă de apropiere de Creatorul nostru este atitudinea unui copil ce vine înaintea tatălui său şi solicită clarificarea situaţiilor neclare. Atitudinea noastră trebuie să fie una de supunere, smerenie şi reverenţă.
D. Nu trebuie să facem din întrebările noastre scuze pentru a veni la Dumnezeu: care este adevărata biserică, cum să mă rog cu adevărat, care este adevărata cale? Nimeni nu-ți poate garanta clipele viitoare, timpul întoarcerii omului la Dumnezeu, așa cum îl prezintă Sfânta Scriptură, este: ACUM!

(Mesaj expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 16 martie 2014)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu