Nu există comentarii încă

Apostolia lui Pavel – Conflictul şi confirmarea mesajului

Referinţe: Galateni 2.1-10
Text de ajutor: Faptele Apostolilor cap. 15

1  După patrusprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba şi am luat cu mine şi pe Tit.
2  M-am suit, în urma unei descoperiri şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
3  Nici chiar Tit, care era cu mine, cu toate că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur,
4  din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească slobozenia pe care o avem în Cristos Isus, cu gând să ne aducă la robie;
5  noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.
6  Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adăugat nimic.
7  Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur,
8  căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor –
9  şi când au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.
10  Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci şi chiar aşa am şi căutat să fac.

   Pavel nu şi-a primit apostolia de la oameni sau de la o organizaţie, ci de la Dumnezeu. Mulţi au contestat apostolia şi mesajul Evangheliei propovăduit de el.
   De-a lungul timpului el a apărat doctrina justificării prin credinţă şi nu cea a justificării prin fapte, tradiţii sau ritualuri. În practicarea credinţei faptele bune sunt benefice, chiar necesare. Pentru mântuire însă, jertfa lui Isus, credinţa în puterea ei, este suficientă şi unică.
   Acesta este mesajul Evangheliei propovăduite de Pavel: mântuirea este realizată prin credinţa în jertfa Domnului Isus Cristos. Mântuirea este desăvârşită. La ea nu mai poate fi adăugat nimic, dimpotrivă, orice lucru care se aduce ca şi completare ştirbeşte şi atrage după sine nulitatea mântuirii.
   Dacă în primul capitol al epistolei, Pavel nu face referire la persoane distincte, în capitolul doi el face referire directă la Biserica din Ierusalim, la Petru, Iacov şi Ioan. Avea nevoie Pavel de confirmarea Evangheliei din partea acestora? Nu! Cu toate acestea, dupa paisprezece ani de la convertirea sa, Pavel merge la Ierusalim cu intenţia de a atrage atenţia asupra unicităţii Evangheliei, a unicităţii Mântuitorului.
   Dorim să ne concentrăm atenţia pe trei direcţii arătate în pasajul menţionat:
– Pavel şi tovarăşii săi
– fraţii mincinoşi
– stâlpii Bisericii din Ierusalim
1. Pavel şi tovarăşii săi
   Pavel, Barnaba şi Tit merg la Ierusalim. Pavel este cel care ia această iniţiativă bazându-se pe faptul că Dumnezeu i-a spus să facă aceasta şi, de asemenea, datorită faptului că Biserica din Asia dorea clarificarea controverselor apărute.
   Iudaizatorii, persoane care puneau accentul în Biserica Primară pe principiile Vechiului Testament, trebuiau confruntaţi cu adevărul Evangheliei. În mintea lor acceptau credinţa în Cristos, dar în inima lor erau încă Farisei, cu accent pe Legea mozaică. Pavel aduce cu sine un exemplu elocvent în persoana lui Tit, care făcea parte dintre Neamuri, fiind grec de origine, persoană care avea relaţie personală cu Isus chiar dacă nu era tăiat împrejur, aşa cum cerea Legea lui Moise.
2. Fraţii mincinoşi
   Versetul patru introduce în scenă acest grup de oameni care s-a strecurat în bisericile din Asia şi care au încercat reimplantarea Legii. Pavel mărturiseşte că a opus rezistenţă presiunilor făcute asupra lui şi a tovarăşilor săi (vers.5).
   Apostolul Pavel înţelege că există o problemă doctrinară, dar şi una de trăire a doctrinei corecte referitoare la mântuire şi la justificarea prin credinţă.
3. Stâlpii Bisericii din Ierusalim
   Pavel nu se duce la Ierusalim cu scopul de a cere aprobare pentru Evanghelia predicată de el. Dorinţa lui era aceea de a avea o întrevedere cu persoane mai cu vază din Biserică, pentru a le prezenta Evanghelia arătată Neamurilor.
   Această Evanghelie mărturisea că nu este necesară circumcizia sau orice alt ritual pentru a fi mântuit şi a intra astfel în relaţie cu Dumnezeu.
   Pavel vine la Ierusalim cu îndrăzneală, ca unul care prezintă lucrurile în lumina lui Dumnezeu, nu ca o persoană ce aşteaptă confirmări. Ca şi rezultat al acestei îndrăzneli, apostolii decid că mesajul predicat de Pavel este similar cu cel propovăduit de Petru, de Iacov şi ceilalţi urmaşi ai lui Isus.
   În faţa provocărilor care apar în vieţile noastre, nu trebuie să renunţăm la principiile universal valabile ale Evangheliei de obârşie divină, care ne arată modul corect de relaţionare a omului cu Creatorul său.  

 (Sinteză a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 11 octombrie 2009)
 
  Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vă invităm să accesaţi meniul RESURSE – ASCULTĂ MESAJE sau
 
  Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu