Nu există comentarii încă

Apostolia lui Pavel – Evanghelie şi Autoritate

Referinţe: Galateni 1.1-5

1  Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi
2  şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:
3  Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Cristos!
4  El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
5  A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

   După implicarea misionară a apostolului Pavel în părţile Galatiei, unii oameni au încercat să pună sub semnul îndoielii afirmaţiile acestuia, în încercarea de a zădărnici planurile Evangheliei.
   Atenţia acestor oameni s-a concentrat în două direcţii:
 – apostolia lui Pavel, autoritatea acestuia de a predica Evanghelia.
 – mesajul pe care îl propovăduia Pavel.
   În urma acestor tulburări se întruneşte Conciliul de la Ierusalim, menţiune ce apare în Faptele Apostolilor cap. 15.
   Pavel se hotărăşte să scrie o epistolă bisericilor din Galatia, cu scopul de a clarifica situaţia confuză. În epistola sa, Pavel îşi susţine apostolia, argumentând că i-a fost încredinţată de Însuşi Domnul Isus (vers.1), un amănunt la care Pavel ţinea foarte mult. În Evanghelia după Luca cap. 6, versetele 13-16 ni se relatează alegerea apostolilor de către Domnul Isus.
   De ce şi-a apărat Pavel apostolia? Pentru că în joc era însăşi Evanghelia la care ţinea aşa de mult.
   Elementele importante care sunt prezentate în Evanghelia propovăduită de Pavel, aşa cum apar ele în versetul 3 sunt:
 – harul – sursa mântuirii noastre, izvorul din care curg toate binecuvântările lui Dumnezeu pentru noi.
 – pacea – natura mântuirii noastre, esenţa mântuirii.
   Harul şi pacea, două noţiuni îngemănate într-un singur mesaj.
   Mesajul Evangheliei continuă cu versetul 4:
 – Cristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre. El şi numai El este Singurul care ne poate salva veşnic. Care este răspunsul nostru la acest gest? Isus a murit pentru vorbele urâte rostite de către noi, pentru răutatea din inimile noastre, pentru relaţionarea greşită la Dumnezeu şi oameni. Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. (Galateni 2:20). Acesta trebuie să fie răspunsul nostru. Credinţa în Dumnezeu nu oferă garanţia faptului că nu vom mai avea ispite şi greutăţi. Dumnezeu însă va fi acolo, puterea Lui va fi prezentă în noi pentru a birui, pentru a spune "nu" păcatului ce ne înconjoară. Isus a murit pentru ca puterea lui Dumnezeu să existe în noi.

 – Cristos S-a dat pe Sine Însuşi să ne scape din acest veac rău. Isus Cristos nu ne-a scos din lume după mântuire ci ne-a dat putere să biruim lumea. Nu a înlăturat toate necazurile dinaintea noastră ci ne-a dat putere să le biruim.
 – Cristos S-a dat pe Sine Însuşi după voia lui Dumnezeu. Ceea ce oamenii consideră o nebunie, o prostie, Dumnezeu declară ca fiind înţelepciune. Înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu este ascunsă în jertfa lui Cristos, a Fiului lui Dumnezeu.
   Apostolul Pavel, entuziasmat de un mesaj atât de măreţ ca cel al jertfei Domnului Isus Cristos, al planului lui Dumnezeu revelat omenirii, nu poate decât să exclame: A Lui să fie slava în vecii vecilor!

 (Sinteză a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 6 septembrie 2009)
 
  Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vă invităm să accesaţi meniul RESURSE – ASCULTĂ MESAJE sau
 
  Ascultaţi mesajul aici  

Postează un comentariu