Nu există comentarii încă

Apostolia lui Pavel – mărturia vieţii lui


Referinţe: Galateni 1.11-24

11  Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârşie omenească;
12  pentru că, n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos.
13  Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea;
14  şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
15  Dar când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale
16  să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om,
17  nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.
18  După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile.
19  Dar n-am văzut pe nici un altul dintre apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului.
20  În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
21  După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.
22  Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Cristos, care sunt în Iudeea.
23  Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.”
24  Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

   Preocuparea de bază a apostolului Pavel a fost predicarea Evangheliei. Acea Evanghelie de sorginte divină care pentru mulţi era o nebunie, o pricină de poticnire, dar care pentru Pavel şi oamenii care au crezut de-a lungul veacurilor, a fost şi este dreptarul învăţăturilor, sursa vieţii înnoite, Vestea Bună a răscumpărării.
   Pavel doreşte cu orice preţ să vestească Evanghelia, pentru aceasta aduce în sprijin mărturia propriei vieţi.
   Mărturia trebuie să fie:
– scurtă. Concretă şi la subiect.
– sigură. Bazată pe elemente certe.
– actualizată. Ea trebuie să reflecte trăirea avută, evenimentele trecute şi cele în desfăşurare. Ea trebuie de asemenea, să fie centrată pe Isus.
– adevărată. Nimeni nu doreşte prezentarea unor lucruri închipuite.
   Un exemplu de mărturie care punctează astfel de elemente este cel al apostolului Pavel. În mărturia lui, apostolul arată contrastul dintre iudaism şi creştinism, dintre viaţa lui de dinainte şi cea de după întâlnirea cu Domnul Isus.
1. Contrastul dintre revelaţia divină şi tradiţia omenească.
   Saul (cum era numit Pavel înainte de convertire) îşi iubea foarte mult religia şi era plin de râvna pentru ea (vers.14). Dar religia iudaică era bazată pe ritualuri. Ceremonialurile pe care le aveau evreii au ajuns să răpească esenţa închinării lor: Dumnezeu.
   Prin mesajul şi trăirea Lui, Isus, Fiul lui Dumnezeu aducea din nou închinarea la stadiul de „plăcut înaintea lui Dumnezeu”. De ce a fost aşa de deosebită Evanghelia predicată de Pavel? Deoarece ea a fost descoperită într-un mod supranatural de Însuşi Isus (vers.11-12).
2. Contrastul dintre chemarea divină şi ambiţia umană.
   Apostolul Pavel a ajuns să fie apostol al Neamurilor. O poziţie înaltă în ierarhia lucrătorilor lui Dumnezeu, după care Pavel nu a alergat. Pe vremea iudeului Saul, acesta ocupa o poziţie înaltă în cadrul ierarhiei sociale a poporului evreu. El era membru în Sinedriu, având astfel posibilitatea de a vota pentru sau contra luării unor decizii importante. Însă în ochii lui Dumnezeu Saul era pe o poziţie fără prea mare importanţă. El avea ochii acoperiţi, nu vedea realitatea planurilor lui Dumnezeu.
3. Contrastul dintre suveranitatea divină şi voinţa umană.
   Dumnezeu îşi duce la îndeplinire scopurile. Pavel nu-şi planificase convertirea, Dumnezeu da.
   De când îl urmărea Dumnezeu, de când planificase El întoarcerea lui Pavel cu faţa spre Creatorul lui? (vers. 15: Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său). Dumnezeu a investit mult în Pavel. Toată pregătirea lui în iudaism, cu unul dintre cei mai buni învăţători ai lui Israel, Gamaliel, avea să fie pusă în slujba Evangheliei. Cuvintele care înainte răneau, aduceau acum alinare. Paşii grăbiţi pentru întemniţarea copiilor lui Dumnezeu, erau acum îndreptaţi spre propovăduirea Veştii Bune.
   Dumnezeu a vorbit în trecut şi vorbeşte şi azi. Şi datorită mărturiei lui Pavel, putem astăzi aduce închinarea noastră lui Dumnezeu, nu idolilor, putem avea parte de relaţie cu Cel ce ne-a creat şi nu să avem parte de tradiţii care îngrădesc, lipsite de conţinut.

 (Sinteză a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 4 octombrie 2009)
 
  Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vă invităm să accesaţi meniul RESURSE – ASCULTĂ MESAJE sau
 
  Ascultaţi mesajul aici  

Postează un comentariu