Nu există comentarii încă

Are roade Via Domnului?

Referinţe: Isaia 5.1-7, Matei 21.43

1  Voi cânta Prea Iubitului meu, cântarea Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, pe o câmpie foarte mănoasă.
2  I-a săpat pământul, l-a curăţit de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.
3  „Acum, deci, zice Domnul, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea!
4  Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni?
5  Vă voi spune însă acum, ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare;
6  o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.”
7  Via Domnului oştirilor este casa lui Israel şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată şi când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate şi când colo, iată strigăte de apăsare!

43 De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.

   Capitolul 5 din cartea Isaia se constituie într-o introducere pentru intrarea în lucrare a proorocului, aşa cum este ea prezentată, începând cu capitolul 6. De ce nu a fost făcută această introducere încă din primul capitol, aşa cum ne-am fi aşteptat? Isaia doreşte ca mai întâi să prezinte starea decăzută a poporului Israel. El se adresează acestuia , însă evreii nu doresc să-l asculte, nu vor să asculte mesajul transmis din partea lui Dumnezeu.
Ce aşteaptă Dumnezeu de la oameni? Roade vrednice de chemarea Sa! Ce fel de roade a adus poporul Israel şi de ce este nemulţumit Dumnezeu?
1. Cine este Via Domnului?
Aşa cum este prezentat în versetul 7, este chiar poporul Israel, poporul răscumpărat din robia Egiptului: „Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri şi ai sădit-o” (Psalm 80.8).
După cum se poate vedea încă din primul verset, Dumnezeu a aşezat naţiunea israelită într-o zonă unde exista posibilitatea dezvoltării.
2. Grija lui Dumnezeu
Dumnezeu Şi-a manifestat grija deosebită făcând toate lucrurile pe care un viticultor le-ar face în via sa (vers. 2). Printre altele, aşa cum vierul ar arunca pietrele din terenul mănos, Dumnezeu a înlăturat popoarele canaanite din moştenirea poporului Său.
3. Ce aşteaptă Dumnezeu?
Dumnezeu asteaptă ca via ingrijită, săpată, udată, protejată, să aducă ca şi rod struguri buni. În loc de aceştia, El a găsit struguri sălbatici.
Preocuparea Domnului este îndreptată spre întrebarea: ce aş mai fi putut face?
Dumnezeu exprimă o serie de nemulţumiri legate de trăirea poporului Său:
– vers. 8: lăcomia oamenilor după posesiuni materiale (terenuri şi case)
– vers. 11: plăcerile păcătoase ale oamenilor
– vers. 14: oameni dedaţi alcoolismului
– vers. 18: negarea şi răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu
– vers. 20: scuzele privitoare la păcat: răul văzut ca şi bine, iar binele ca şi rău
– vers. 21: autoîndreptăţirea
– vers. 22: beţivul şi omul nedrept
Dumnezeu a investit în a-L binecuvânta pe Israel, iar în loc de recunoştinţă tot ce găseşte este răzvrătire şi păcat.
4. Judecata lui Dumnezeu (vers. 5-6)
Isaia a predicat pedeapsa ce urma să vină, dar oamenii au refuzat să asculte acest mesaj. Popoarele străine au ajuns să înrobească poporul răzvrătit. Naţiunea plantată într-o zonă a binecuvântării, care s-a opus Mâinii binecuvântate care-o îngrijea, a ajuns să fie îndepărtat de tărâmul binecuvântării.
Ce ne poate vorbi nouă acest Cuvânt al lui Dumnezeu? Noi suntem azi poporul lui Dumnezeu.
În Evanghelia după Matei 21.31-39 ne este adusă de către Domnul Isus aplicaţia nou-testamentală a textului din Vechiul Testament. Domnul Isus Cristos atrage atenţia asupra venirii Sale în lumea păcătoasă pentru a restaura starea decăzută a oamenilor. Crucificarea Sa, omorârea Lui, a fost actul suprem de rebeliune a omului împotriva lui Dumnezeu.
Versetul 43 arată statutul nostru de nou popor al lui Dumnezeu. Poporul Israel s-a arătat nevrednic de apartenenţa la familia lui Dumnezeu, iar aceasta ne-a dat nouă posibilitatea de a deveni copiii lui Dumnezeu. Provocarea este ca noi să aducem roade.
Matei 3.7-8: „Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră”. Mesajul pocăinţei este pentru fiecare dintre noi. Ce este pocăinţa? Pocăinţa este, ca şi progresie, cunoaşterea stării de păcat, părerea de rău pentru această stare, întoarcerea spre Dumnezeu de la această stare.
   1 Petru 1.17-18: „Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri „. Răscumpărarea din starea de păcat nu s-a realizat prin lucruri materiale, nici prin fapte bune.
Dumnezeu a realizat răscumpărarea omului căzut în păcat, prin jertfirea Fiului Său, Domnul Isus Cristos: „Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu” Romani 3.25
Pocăinţa este, aşadar, întoarcerea de la păcat la Dumnezeu, de la starea de rebeliune la cea de încredere în Dumnezeu. Ai experimentat pocăinţa? Te-ai întors la ascultarea de Dumnezeu? Care sunt roadele tale?
Printre roadele pe care le aşteaptă Dumnezeu de la noi, pot fi enumerate:
– mărturisirea: Faptele Apostolilor 18.26
– viaţa sfântă: Romani 6.21-22
– dăruirea: Filipeni 4.16-17
Mai intervine însă şi roada Duhului Sfânt, care rezultă în viaţa omului ce se supune lui Dumnezeu, a cărui viaţă este pusă la dispoziţia lui Dumnezeu: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege” (Galateni 5.22-23).
Mulţumirea, împreună cu faptele şi dărnicia trebuie să fie prezente în viaţa credincioşilor: „Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac” (Evrei 15-16). Dumnezeu a aşteptat de la poporul evreu ca el să-şi exprime recunoştinţa şi mulţumirea faţă de Cel care i-a oferit binecuvântarea.
Cât de roditor sunt? Ce roade aducem noi? El aşteaptă roadele noastre!
 Doamne fă-mă recunoscător pentru statutul de copil al Tău şi ajută-mă să fiu roditor spre slava Ta!

(Sintezã a mesajului expus de fr. Hamilton Moore, pastor în Irlanda de Nord, duminicã, 13 noiembrie 2011)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu