Nu există comentarii încă

Ascultarea credinţei

Referinţe: Evrei 11.8-10

8  Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9  Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.
10 Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.

Fiecare om al credinţei a fost caracterizat de o trăsătură aparte. Dacă privim la viaţa lui Avraam, observăm că el a fost caracterizat de ascultare, o trăsătură care ar trebui să ne caracterizeze pe fiecare dintre noi. În ce a constat credinţa ascultătoare, cum s-a manifestat credinţa celui care a fost numit „tatăl credincioşilor”?
1. Ascultarea lui Avraam a fost promptă
Geneza 12.1: „Domnul zisese lui Avraam: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”.
Evrei 11.8: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce”.
Dumnezeu îl ia pe Avraam dintr-o ţară păgână, ai cărei locuitori aveau îndeletniciri neplăcute Domnului. Avraam nu stă să calculeze care ar fi profitabilitatea pentru el din acest lucru ci, atunci când Dumnezeu i-a vorbit, el a fost gata să asculte şi să împlinească voia lui Dumnezeu.
Ce facem noi atunci când Dumnezeu ne vorbeşte? Alţii au fost gata să asculte şi să pună în alicare planul lui Dumnezeu.
Faptele Apostolilor, capitolul 8, ne relatează cum ascultarea lui Filip conduce la evanghelizare.
Faptele Apostolilor, capitolul 9, ne prezintă experienţa convertirii lui Saul, devenit Pavel, experienţă ce ne relevă ucenicizarea.
Faptele Apostolilor, capitolul 10, ni-l înfăţişează pe Petru, unul dintre stâlpii Bisericii lui Cristos în plină misiune. El predică împotriva oricărei logici Neamurilor, oamenilor care, după consideraţiunile evreieşti, nu puteau beneficia de mântuire.
2. Ascultarea lui Avraam a fost practică
Geneza 12.4: „Avraam a plecat (…)”.
Evrei 11.8: „Prin credinţă (…) a  ascultat şi a plecat (…)”.
Dacă avem o credinţă care nu lucrează, care nu este activă, această credinţă este moartă. Mântuirea se capătă prin credinţă, dar credinţa se manifestă prin ceea ce facem.
3. Ascultarea lui Avraam a fost progresivă
Geneza 12.4: „Avraam a plecat”.
Geneza 12.5: „Avraam a luat (…) a plecat în ţara Canaan”.
Geneza 12.6: „Avraam a străbătut ţara (…)”.
Geneza 12.8: „(…) a pornit spre munte (…)”.
Geneza 12.9: „Avraam şi-a urmat drumul, înaintând mereu”.
Credinţa nu întâlneşte doar câmpii şi şesuri line, ea se confruntă şi cu munţi înalţi. Obstacolele apărute în calea credinţei nu o opresc la poalele munţilor, ci ea îşi continuă înaintarea.
4. Ascultarea lui Avraam a fost precisă
Geneza 12.1: „Ieşi din ţara ta (…) şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”.
Evrei 11.9: „(…) s-a aşezat el în ţara făgăduinţei (…)”.
După standardele omeneşti, ceea ce a făcut Avraam poate părea ciudat. Lucrurile care în ochii lumii nu au nici-un înţeles, prind contur şi capătă sens în baza credinţei ancorate în Dumnezeu.
Dincolo de toate încercările prin care trece credinţa, apare răsplata ascultării.
5. Ascultarea lui Avraam a fost productivă
Geneza 12.2: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare”.
Evrei 11.10: „Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu”.
Un act simplu al credinţei, Dumnezeu îl multiplică şi îl binecuvântează. Pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie, în primul rând, de ascultare.
Deuteronom 11.26-28: „Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul: binecuvântarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă vă veţi abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta, şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi”.
Ascultarea este o chestiune de viaţă şi de moarte. Nu este opţională! De ascultarea noastră depind binecuvântarea sau blestemul. Ascultarea este o poruncă! Aşadar să dăm dovadă de ascultare a voii lui Dumnezeu: „(…) cea bună, plăcută şi desăvârşită”. Romani 12.2.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminicã, 24 iulie 2011)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu