Nu există comentarii încă

Biblia, ca Sfântă Scriptură sau Cuvânt al lui Dumnezeu


Referinţe: Ieremia, capitolul 36

1   În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului:
2  "Ia un sul de carte şi scrie în ea toate cuvintele, pe care ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate neamurile, din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi!
3  Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul."
4  Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia şi Baruc a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul.
5  Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: "Eu sunt închis şi nu pot să merg la Casa Domnului.
6  De aceea, du-te tu însuţi şi citeşte din carte ce ai scris în ea după spusele mele şi anume, cuvintele Domnului, citeşte-le în auzul poporului, în Casa Domnului, în ziua postului să le citeşti şi în auzul tuturor acelora din Iuda, care vor veni din cetăţile lor.
7  Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului şi se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia şi urgia, cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!
8  Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise proorocul Ieremia şi a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului.
9  În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului şi pe tot poporul venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim.
10  Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.
11  Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte,
12  s-a coborât la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania şi toate celelalte căpetenii.
13  Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise, când citea Baruc în carte, în auzul poporului.
14  Atunci toate căpeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, să-i spună: "Ia în mână cartea din care ai citit, în auzul poporului şi vino!" Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână şi s-a dus la ei.
15  Ei i-au zis: "Şezi şi citeşte-o în auzul nostru." Astfel Baruc a citit-o în auzul lor.
16  Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis lui Baruc: "Vom spune împăratului toate cuvintele acestea."
17  Şi au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: "Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!"
18  Baruc le-a răspuns: "El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea şi eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală."
19  Căpeteniile au zis lui Baruc: "Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sunteţi."
20  Ei s-au dus apoi la împăratul în curte, lăsând cartea în odaia de scris a logofătului Elişama şi au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului.
21  Împăratul a trimis pe Iehudi să ia cartea, Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elişama şi a citit-o în auzul împăratului şi în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau împrejurul împăratului.
22  Împăratul şedea în casa de iarnă, căci era în luna a noua şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi.
23  După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului şi a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.
24  Împăratul şi toţi slujitorii lui, care au auzit toate cuvintele acelea, nu s-au înspăimântat şi nu şi-au sfâşiat hainele.
25  Elnatan, Delaia şi Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea; dar el nu i-a ascultat.
26  Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe logofătul Baruc şi pe proorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns.
27  După ce a ars împăratul cartea, care cuprindea cuvintele, pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia:
28  "Ia din nou o altă carte şi scrie în ea toate cuvintele, care erau în cea dintâi carte, pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda.
29  Şi despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: "Aşa vorbeşte Domnul: "Tu ai ars cartea aceasta, zicând: "Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: "Împăratul Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele?"
30  De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: "Nici unul din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea.
31  Îl voi pedepsi, pe el, sămânţa lui şi pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda toate nenorocirile cu care i-am ameninţat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!"
32  Ieremia a luat o altă carte; şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.

   Este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu sau doar îl conţine?
   Biblia este Cartea pe care o iubim, care dorim să ne modeleze caracterul şi viaţa, Cartea după ale cărei concepte dorim să trăim.
   Cum a fost scrisă ea?
   În pasajul de astăzi vom vedea o parte din istoria scrierii ei.
   Ieremia, la vremea scrierii acestui pasaj, se afla deja de douăzeci de ani în slujba predicării Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul îi porunceşte să aştearnă în formă scrisă cuvintele comunicate de către El. Capitolul 36 ne arată ediţia princeps, adică, prima ediţie a cărţii Ieremia.
1. Producerea Scripturii
   Cum a apărut această carte? (vezi versetele 1-4).
   Biblia pretinde referitor la ea însăşi, că este inspirată de Duhul lui Dumnezeu. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire (2 Timotei 3:16). Aşadar, inspiraţia se referă la insuflarea Domnului, suflarea Lui ducând la apariţia Cuvântului scris. Nu există nici o altă scriere pe Pământ a cărei apariţie să se poate asemăna cu cea a Sfintei Scripturi.
   Apariţia Cuvântului lui Dumnezeu implică două laturi: o latură divină şi una umană.
   Baruc a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul (vers.4). Iată imbinarea dintre latura divină şi cea umană. Baruc scrie la îndemnul lui Ieremia, Ieremia transmite însă mesajul lui Dumnezeu.
   Dumnezeu îşi pregăteşte oamenii cu multă grijă. Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem prooroc al neamurilor (Ieremia 1.5). Dumnezeu intervine în viaţa omului încă dinainte de existenţa lui pe Pământ, atunci când în pântecele femeii se formează codul genetic al viitorului nou-născut.
   Scrierea Cuvântului pretinde un aspect total. A fost scris exact ce a dorit Dumnezeu şi tot ce a dorit Dumnezeu. Aceasta poate fi denumită drept inspiraţie verbală. Duhul Sfânt a folosit vocabularul, multitudinea de cuvinte în aşa fel încât să poată fi exprimată voinţa lui Dumnezeu într-un mod cât mai bogat:  şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti (2 Corinteni 2.13).
2. Proclamarea Scripturii
   Ieremia se află în închisoare. Îl cheamă la el pe Baruc şi îi spune ce trebuie să scrie. Apoi îl trimite pe Baruc să proclame, să vestească aceste cuvinte în auzul poporului, la Templu.
   Cel ce proclamă Cuvântul trebuie:
 – să aibă încredere în Cuvântul Domnului.
 – să aibă încredinţare din partea Domnului: Ieremia transmite din partea lui Dumnezeu mesajul.
3. Păstrarea Scripturii
   În textul mai sus menţionat putem identifica câteva tipuri de personaje:
 – Mica, fiul lui Ghemaria: impresionat. Oamenii impresionaţi de Cuvântul lui Dumnezeu spun şi altora.
 – căpeteniile (membrii Guvernului din vremea respectivă): îngroziţi. Aceştia se adună pentru ascultarea Cuvântului. Sunt îngroziţi de ceea ce aud, dar… nu se căiesc de păcatele lor.
 – împăratul: împietrit. Împăratul Ioiachim aude la rândul lui mesajul Domnului, însă nu este nici impresionat, nici îngrozit. Singura lui acţiune este aceea de a arunca în foc sulul cărţii. Nu Ioiachim a ars Cuvântul, ci Cuvântul a ars viaţa lui Ioiachim. Cartea arsă a fost înlocuită de o alta, în care a fost adăugată prorocia impotriva împăratului.

(Sintezã a mesajului expus de fr. Doru Hnatiuc, duminicã, 31 ianuarie 2010)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu