Nu există comentarii încă

Binecuvântare sau blestem?

Referinţe: 2 Samuel, capitolul 6

chivot

Ideea centrală a mesajului este: „Modul în care ne raportăm la Dumnezeu ne aduce fie blestem fie binecuvântare.”
Chivotul era simbolul puterii și slavei lui Dumnezeu. Filistenii, cei care îl capturaseră la un moment dat, s-au purtat într-un mod nevrednic, necinstindu-l. Dumnezeu nu lasă însă ca oamenii să-L batjocorească pe El la nesfârșit. Filistenii aveau să cunoască mânia Sa. Transportarea chivotului nu era o sarcină ușoară, greutatea lui fiind unul dintre principalele argumente în acest sens. Fiind poleit cu aur, cu un capac din aur masiv, pe care era și reprezentarea a doi heruvimi din același material, se poate observa că nu era o joacă de copii. Dacă mai subliniem și faptul că transportul trebuia făcut pe umerii oamenilor, avem un tablou complet cu privire la mobilitatea acestuia, așa cum reiese din capitolul 25 al cărții Exodul.

1. DORINȚA inimii lui David (vers. 1-2)

a. O dorință sfântă
• Să strângă pe toți aleșii lui Israel (v. 1)
• Să ducă chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim (v. 2)
b. O dorință sinceră
• Să rezidescă locul de închinare înaintea lui Dumnezeu (v. 2)
c. O dorință smerită
• Să-l onoreze pe Dumnezeu (v. 2)
David a avut o dorință sinceră de a aduce la loc de cinste, în Ierusalim, chivotul ce reprezenta prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. A organizat o adevărată ceremonie în acest sens. Deși era împărat, David a înțeles că domnia lui nu este mai presus de domnia Celui Suveran. Însă această dorință bună a fost umbrită de modalitatea greșită de a se raporta la ascultarea de Dumnezeu.

2. DEZAMĂGIREA inimii lui David (v.3-10)

a. O decizie greșită
• Au pus chivotul într-un „car nou” (v. 3)
b. O neascultare nebunească
• Neglijarea poruncii lui Dumnezeu (Exod 25:14-15)
c. Un rezultat dezastruos
• David s-a întristat… s-a temut… n-a vrut să aducă chivotul Domnului la el.
David a ignorat porunca cea clară a lui Dumnezeu. Chivotul trebuia ridicat pe umeri și transportat. David însă a ales să se folosească de un car tras de boi. Distanța pe care trebuia deplasat chivotul era de aproximativ 16km, iar despre greutatea lui am vorbit deja. Așadar, în locul ascultării de Dumnezeu, David a ales o metodă mai confortabilă.
Oricât de bune ni s-ar părea părerile proprii, ceea ce nu este în acord cu voia lui Dumnezeu este total greșit. Decizia umană nu se poate substitui dorinței lui Dumnezeu. Ascultarea de El cere de multe ori sacrificii. Nu există o altă modalitate de supunere în fața Lui decât ascultarea de El. ”Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6.33) Există o prioritate pe care Domnul o vrea în viața credincioșilor.
Uneori încercăm să facem lucrurile în maniera lumii. David a ales carul întrucât și filistenii l-au folosit atunci când au trimis chivotul capturat înapoi la evrei. În lucrarea și în voia lui Dumnezeu nu trebuie să aducem inovații. Întocmai ca și Uza încercăm să punem mâna pentru a-L ajuta pe Dumnezeu.
Dumnezeu dorește ca noi să avem o inimă dedicată Lui în integralitate. David a încercat să facă voia lui Dumnezeu după propria opinie. Încercăm de multe ori să facem mai ușoară calea credinței, să aducem confortul. Dumnezeu alege totuși să prăbușească anumite lucruri în viețile noastre tocmai pentru a elimina acest confort. Face adevărate demonstrații de forță pentru a ne aduce din nou în prezența Sa.

3. DEVOTAMENTUL inimii lui David (v. 11-23)

a. O atitudine schimbată
• Au suit chivotul Domnului… în mijlocul veseliei (v. 12)
b. O abordare schimbată
• Au purtat chivotul Domnului pe umeri (v. 13)
• David a cercetat Cuvântul Domnului cu privire la chivot (v. 13)
c. O acțiune schimbată
• Strigăte de bucurie și în sunet de trâmbițe (v. 15)
• Jertfe la fiecare șase pași (v. 13)
• Jertfă personală, transpirație și pasiune în aducerea chivotului la Ierusalim.

Pentru a aduce la Ierusalim chivotul lui Dumnezeu, David și poporul evreu au trebuit să facă sacrificii. Oamenii și-au cheltuit timpul și energia pentru a face deplasarea obositoare. Probabil că arătau jalnic pe dinafară, dar erau bucuroși pe dinăuntru. Efortul i-a marcat, înfățișarea le era poate schimonosită de suferința drumului, însă inima le era acum plină de bucuria îndeplinirii voii lui Dumnezeu în maniera dorită de Dumnezeu.

Închinarea este un act de jertfire, nu o stare de confort. În grădina Ghetsimani, sudoarea lui Isus s-a transformat în sânge, efortul Lui fiind considerabil. Dacă vrei să transferi binecuvântare din Cer în viața ta, aceasta presupune efort, transpirație. Dumnezeu nu dorește spectatori, chiar Isus a declarat faptul că a venit să slujească, nu să fie slujit.

Vei fi în continuare spectator, vei asista în mod confortabil la spectacolul oferit de cei care Îl slujesc pe Dumnezeu sau vei transpira tu însuți în efortul de a împlini cu bucurie planul lui Dumnezeu?

CONCLUZIE

1. Care sunt dorințele noastre raportate la închinarea înaintea lui Dumnezeu?
2. Cât de dedicați suntem în lucrarea lui Dumnezeu?
3. Care sunt lecțiile practice pe care le desprindem din „dezamăgirea” lui David?
4. Câtă pasiune pun în mod personal în lucrarea lui Dumnezeu? Sunt gata să jertfesc energie, timp, bani sau abilități pentru aducerea lui Dumnezeu în „cetate”?

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 13 ianurie 2013)

Postează un comentariu