Nu există comentarii încă

Blestemul părăsirii lui Dumnezeu

Referinţe: Ieremia 2.12-14

   „Este Israel un rob cumpărat sau fiu de rob născut în casă?” „Atunci pentru ce a ajuns de pradă?” (v. 14). Păcatul prădează tot ce atinge. Cât de trist este să te gândeşti la vieţi ce erau pline de posibilităţi glorioase, dar care au ajuns să fie despuiate de tot ce este sfânt prin intermediul puterilor străine ale Celui Rău. Chiar și o muscă moartă poate strica un ulei de cea mai bună calitate.

I. Cine era Israel?

Trecutul său vorbește de privilegii și oportunități mari:
1. Părtășie: „Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără…” (v. 2). O umblare încântătoare cu Dumnezeu, pentru că era înțelegere și armonie, o fericire sfântă îmbrăcată în dragostea dintâi.
2. Ascultare: „Mi-aduc aminte(…) când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat” (v. 2). Urmarea lui Dumnezeu de bunăvoie cu pași repezi, chiar și în imensitatea unui deșert neprimitor.
3. Separare: „Atunci Israel era închinat Domnului” (v. 3). Separat de Egipt și pus de-o parte pentru Dumnezeu ca martor al Lui. Ce poziție înaltă și sfântă! Asta poate fi și povestea vieții tale. Întreabă-te unde ești acum în relație cu Domnul?
Dar, cum s-a produs căderea lui Israel?

II. Ce a făcut Israel?

   Iată ce spune Dumnezeu despre Israel: „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (v. 13)
1. M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii.” Părăsindu-l pe Dumnezeu, ei s-au întors cu spatele la sursa tuturor lucrurilor bune și desăvârșite.
Părăsirea lui Dumnezeu nu a venit dintr-o dată. Au fost câțiva pași pe care Israel i-a făcut:
a. Au uitat să mai cugete la credincioșia lui Dumnezeu pentru ei. „Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri, şi au ajuns ei înşişi de nimic?” (Ieremia 2.5)
b. Au uitat să mai construiască stâlpi de aducere aminte. Ei n-au întrebat: „Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?” (Ieremia 2.6)
c. Preoții, învățătorii Legii și păstorii sufletești au uitat de slujba încredințată lor. Preoţii n-au întrebat: „Unde este Domnul?” Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de nici un ajutor.” (Ieremia 2.8)
2.Și-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” Părăsind „Izvorul apelor vii,” Israel a descoperit nevoile lui și a încercat să inventeze substituente care să imite izvoarele lui Dumnezeu, dar acestea nu erau decât „puțuri crăpate”, care nu țineau apa. Apele vii reprezintă harul și adevărul ce satisface sufletul omenesc. Să părăsești izvoarele apelor vii pentru puțuri făcute de mâna omului înseamnă să alergi spre gloria și plăcerile lumii, bogăție și desfătare deșartă, filozofie și goană după vânt, înseamnă să arunci esența și să te angajezi într-o vânătoare de umbre. (Isaia 55.1,2)

III. Ce a ajuns Israel?

   „Atunci(…) a ajuns de pradă!” (v. 14) De ce a ajuns Israel astfel? Pentru că L-a părăsit pe Domnul, „Izvorul apelor vii” și a căutat prin lucrarea mâinilor sale să găsească satisfacție fără Dumnezeu. Asta este deziluzia unui suflet orbit de păcat. Orice lucru și orice ființă devine „de pradă,” golit de esență și utilitate când nu este folosit pentru ceea ce este creat. Când Israel îl părăsește pe Domnul devină o „pradă” pentru alții. Alți domni au preluat controlul asupra lui. Egoismul și iubirea lumii l-au posedat atât de mult încât a devenit prada acestor lucruri.
1. O viță sălbatică: „Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică?” (v. 21) Distrugerea și degenerarea nu este una doar de suprafață, ci este una de profunzime, în inimă. De fapt, ceea ce este schimbat este caracterul. Este o schimbare radicală, diametral opusă intenției inițiale a Creatorului.
2. Un trup pângărit: „Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.” (v. 22) Silitra și soda (mult săpun) sunt o altă invenție omenească asemenea „puțurilor crăpate”, dar care nu pot face nimic pentru răul înstrăinării de Dumnezeu.
3. O măgăriță sălbatică. O măgăriță poate fi un animal foarte folositor, dar una sălbatică reprezintă doar energie risipită, eforturi necontrolate și nefolositoare. Așa este o inimă necredincioasă înaintea lui Dumnezeu. Astfel Israel a ajuns să fie o pradă vânată de vrăjmașii lui Dumnezeu.

IV. Ce face Dumnezeu?

   Capitolul 2 începe cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului…” (Ieremia 2.2). Dumnezeu își strigă durerea spre cetatea iubită, spre poporul ales și descrie grozăvia înstrăinării de Dumnezeu. Se pare că nu mai este nici o șansă pentru Israel din pricina părăsirii lui Dumnezeu și adâncirea în păcat. Dar ascultați vă rog ce face Dumnezeu: „Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte şi zi: Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul.” „Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mânie pe vecie. Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.” „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce înapoi în Sion. (Ieremia 3.12-14)
Mesajul lui Dumnezeu pentru Israel este unul nemaipomenit, este unul plin de speranță. Este un mesaj ce trebuie auzit de toți oamenii și, în mod special, de cei ce au gustat „ce bun este Domnul” iar acum sunt departe de El.
1. Întoarce-te!
Încercarea noastră de a fugi de Dumnezeu este un nonsens. Nu poți fugi de Dumnezeu. Nu te poți ascunde de Dumnezeu. Poți doar să-i întorci spatele, dar ăsta este cel mai nebunesc gest pe care îl putem face. Singurul mod în care energiile tale, banii tăi, sănătatea ta și capacitățile tale nu mai sunt adunate în rezervoare deteriorate și crăpate este să te întorci la Creatorul tău. Să-l privești din nou, să-l simți din nou, să-l auzi din nou și să-l urmezi din nou.
2. Renunoaște-ți nelegiuirea
Când te întorci la Dumnezeu și îți ridici privirea spre El, abia atunci începi să te înțelegi pe tine. Îți dai seama că nimic bun nu locuiește în tine și începi să strigi din adâncul inimii tale: „Ai milă de mine păcătosul!”
3. Vă voi aduce înapoi în Sion!
Promisiunea și asigurarea lui Dumnezeu este că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1.9)

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 27 ianurie 2013)

Postează un comentariu