Nu există comentarii încă

Ce a însemnat Crucea lui Cristos pentru lume

Referinţe: 1 Corinteni 1.18-25

cruce5   Corintul, cetate antică grecească, a avut parte de un mesaj din partea lui Dumnezeu: crucea lui Cristos. Orice religie sau ideologie are un simbol: budismul – floarea de lotus, iudaismul – steaua lui David, musulmanii – semiluna. La începutul creştinismului, acesta nu a avut niciun simbol. A trecut multă vreme până când crucea a ajuns să fie folosit ca şi simbol universal al acestuia. Crucificarea, în contrast cu metodele moderne de pedeapsă capitală, era o metodă de moarte lentă, în care suferinţa era factorul constant. Unii văd în crucea lui Cristos un simbol al ruşinii, dar alţii văd lucrarea plină de slavă a lui Dumnezeu.

1. Lumea este ofensată de cruce – vers. 23

   Pentru evrei ideea salvării prin crucificare a lui Isus Cristos era de neacceptat. Mesia trebuia să fie un lider puternic, ce trebuia să răstoarne influenţa romană. Domnul Isus însă avea ca scop reforma spirituală, nu cea politică.

   Grecii, ca unii ce îmbrăţişau filosofia, socoteau crucificarea un nonsens, pentru că Dumnezeu nu putea să moară. După 2000 de ani lumea a rămas cam la fel: jertfirea Fiului lui Dumnezeu este o ofensă gravă.

2. Lumea este judecată de cruce – vers. 18a

   Ţinta crucii este mândria umană. Toţi cei ce resping doctrina crucii, esenţa lucrării de mântuire a Domnului Isus Cristos, se află pe calea pierzării. Oamenii nu conştientizează gravitatea păcatelor din viaţa cotidiană. Omul este incapabil să se autosalveze, cele mai bune fapte ale noastre nu ne pot repune în relaţie corectă cu Dumnezeu. Oamenii întreabă: ce să fac ca să fiu mântuit? Răspunsul este: NIMIC nu poate fi făcut de către om, totul a fost făcut deja de Dumnezeu! Aceeaşi cruce îi salvează pe unii, dar îi condamnă pe alţii.

3. Lumea este mântuită prin cruce – vers. 18b

   Ioan 3.14-16 şi Numeri, capitolul 21, ne arată că salvarea de mânia stârnită a lui Dumnezeu, cauzată de nemulţumirea şi cârtirile poporului evreu în peregrinajul prin pustie, a fost prin atârnarea pe un lemn a unui şarpe. Credinţa cu care oamenii muşcaţi de şerpii înfocaţi priveau spre şarpele atârnat pe lemn, îi aşeza într-o stare de ascultare faţă de Dumnezeu, ei respectau astfel voia Creatorului. Isus Cristos atârnat pe lemnul crucii, lucrarea Lui acceptată prin credinţă, ne aduce în starea de supunere faţă de voia Tatălui şi ne salvează sufletele. Şarpele a reprezentat la începuturile omenirii, simbolul păcatului, a îndepărtării omului de Dumnezeu. Moartea Fiului lui Dumnezeu este SINGURUL preţ acceptat de Dumnezeu, singurul mijloc de salvare. Paradoxul este că omul nu poate fi salvat dacă nu crede aceasta. „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (1 Ioan 3.2)

(Sinteză a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 19 mai 2013)

Postează un comentariu