Nu există comentarii încă

Ce faci când vine Regele?

Referințe: Matei 21.1-11

Jesus_kingCe trebuie să facem când vine Regele în viața noastră? Să privim la exemplul din Evanghelia după Matei, Evanghelia ce Îl prezintă pe Rege, și nu oricare rege, ci Însuși Regele regilor.

1. În mod conștient, Isus se îndreaptă spre Ierusalim (vers. 1)

Isus își începe ultima săptămână a vieții Sale pământești. Noaptea dinainte a petrecut-o în Betania, cu Lazăr, Maria și Marta (Ioan 12.1f).  Acum se îndreaptă în mod conștient să demonstreze că El este Mesia, Cel profețit să fie Mântuitorul întregii omeniri. Este hotărât să prezinte fără nici o ezitare că El este împlinirea profețiilor, Unul pe care cei drepți L-au dorit și așteptat. Cu toate acestea începe această ultimă săptămână într-o umilință și o sărăcie evidentă. Depindea mereu de prietenii Săi pentru găzduire. Până la sfârșit „Fiul Omului nu are unde să-și plece capul” (Matei 8.20; Luca 9.58). Acum se „apropie de Ierusalim” pe jos. N-a avut cal, asin sau cămilă pentru deplasare. El avea doar ceea ce I-a dat Tatăl atunci când a intrat în această lume, picioarele Sale, cu care S-a dus acolo unde Tatăl voia să meargă.

În contrast cu Mântuitorul nostru care era întotdeauna gata să meargă, să ajute și să încurajeze, cât de preocupați suntem noi de confortul nostru material și de mediul nostru atât de plin de liniște și comoditate! Adeseori când Sfântul Cuvânt ne provoacă suntem apatici, lipsiți de interes din pricina comodității noastre.

Când s-a îndreptat spre Ierusalim, a ajuns la Betfaghe. Acolo a trimis pe doi din ucenicii săi într-o misiune specială. Aici avem două lecții importante:
• Isus ne încurajează și ne mângâie cu prezența altora. Foarte rar El ne trimite în lucrare de unul singur.
• De câte ori nu a avut Isus de dus la îndeplinire o misiune și nimeni nu era prezent să o facă, în special când era o misiune neimportantă, nevăzută de alții și măruntă, precum cea pe care au primit-o ucenicii?
Domnul Isus are nevoie de fiecare dintre noi, are de lucru pentru fiecare, de aceea trebuie să ieșim din confortul nostru și să fim gata să mergem unde are El de lucru.

2. În mod conștient, Isus împlinește profeția (vers. 2-5)

Domnul Isus a trimis doi ucenici în oraș să-i aducă o măgăriță cu măgărușul ei. El a împrumutat aceste două animale de povară de la o altă persoană, probabil un ucenic. Unul din următoarele trei aspecte s-a întâmplat, în așa fel încât omul a încuviințat să-și împrumute animalele:
• Omul era unul dintre ucenici, de aceea a îngăduit ca Domnul să împrumute animalele sale. Expresia „Domnul are trebuință…” ne face să înțelegem o parte din ceea ce s-a întâmplat.
• Domnul a făcut o înțelegere în prealabil cu proprietarul animalelor. Acest lucru era posibil, dar posibilitatea ca ucenicii să fie interogați cu privire la împrumutul animalelor face acest lucru puțin probabil.
• Domnul a demonstrat omnisciența Sa divină pentru a valida pretenția Sa de a fi Mesia. Ca Dumnezeu, El știa exact unde sunt animalele, întrebările pentru împrumutul lor și faptul că proprietarul va îngădui să fie luate. Acest lucru putea fi foarte ușor parte din plan.

Lucrul important pe care trebuie să-l menționăm este puterea și autoritatea lui Cristos peste întreg evenimentul. El își asumă poziția lui Mesia, Domnul Dumnezeul tuturor oamenilor, tuturor voințelor și proprietăților lor, inclusiv asupra animalelor.
• Fiecare misiune a Domnului, fiecare însărcinare – nu contează dacă este mică, este importantă. Să mergi să aduci două animale era o însărcinare mică, dar era extrem de importantă în planul de proclamare al lui Cristos ca Rege. Nu există însărcinare prea măruntă când este făcută în slujba Domnului.
• Măgărușul a fost împrumutat. Din nou, Isus nu a avut nimic din bunurile acestei lumi. Ca să împlinească Scriptura că Mesia avea să intre călare pe un măgăruș în cetate, Isus a împrumutat măgărușul. Iarăși, în contrast cu Mântuitorul, cât de materialiști am devenit, crezând că avem nevoie de multe lucruri ca să trăim! Credem că nu putem sluji eficient fără ultimele achiziții în domeniu (dotări, echipamente, metode). Cât de diferit era Cristos! „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos. El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Cor 8.9).
• Un lucru de remarcat: când a venit vremea proclamării Sale ca Mesia, nimic nu i-a mai putut sta în cale. Era esențial ca mulțimea să cunoască faptul că El este Mesia. El nu a avut un măgăruș, ca să împlinească profeția, dar s-a dus să găsească unul. Cu o mare determinare, fermitate și credincioșie a pornit în scopul proclamării Sale ca Mesia.

Cristos a avut un scop când a pregătit în detaliu intrarea Sa în Ierusalim. În mod conștient, El a împlinit profeția din Zaharia 9.9 – „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” Patru lucruri răzbat din acest verset:
• „Saltă de veselie, fiica Sionului!” Ierusalimul primea trei avertizări solemne. De ce trebuia să fie avertizat? Pentru că ce avea să se întâmple, „fiica Sionului” nu avea putere să anticipeze!
• „Iată că Împăratul tău vine la tine!” Asta era prima avertizare. Împăratul Ierusalimului vine, exact așa cum se aștepta Ierusalimul să vină. Oamenii erau bine intenționați în așteptarea lui Mesia. Dar este un pericol în așteptare: pericolul de a fi prea prins, prea zelos cu propriile tale idei și astfel pierzi ce se întâmplă cu adevărat. Când ești prea pătimaș, poți pierde evenimentele când ele au loc puțin diferit de ceea ce ai așteptat tu. „Împăratul tău vine,” dar El vine oarecum diferit de cum îl așteptăm noi.
• „Împăratul tău vine… blând!” Asta este a doua avertizare. Mesia a venit în umilință, nu ca un monarh împodobit cu strălucire. El vine să cucerească inimile împovărate și frânte ale oamenilor, viețile lor spirituale golite de sens să le umple cu veșnicia Sa. El nu vine pentru problemele materiale sau politice, El vine pentru lucrurile sfinte și eterne (Marcu 11.1-11, Matei 11.29, Efeseni 1.3). Oamenii îl așteptau, dar El a venit într-un mod umil, iar oamenii nu au fost atenți la aceasta.
• „Împăratul tău vine… călare pe un măgăruș!” Asta este a treia avertizare. Mesia nu venea ca un cuceritor pe un cal alb, ci ca Rege al Păcii, călărind un măgăruș. El a venit să cucerească lumea prin PACE, să reconcilieze lumea cu Dumnezeul dragostei, nu cu Dumnezeul urii, răzbunării și războiului (Efeseni 2.13-18).

În mod strălucit El a demonstrat, împlinind profeția, că este Mesia, Unsul, Trimisul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Rămâne acum să decizi dacă tu crezi lucrul acesta și-l recunoști ca Domn al vieții tale!

La prima Sa venire, Cristos n-a venit să facă dreptate, ci să mântuiască oamenii prin iertarea păcatelor. El a venit ca mesager al păcii. La a doua Sa venire, va fi Judecătorul el drept și va face dreptate după standardele Sale. Ce vei face atunci?

3. În mod conștient, Isus primește omagiul ucenicilor (vers. 6-7)

Ucenicii au arătat respect și recunoaștere prin ascultarea lor. Ei nu au avut bani să cumpere măgărușul sau să plătească pentru împrumut, au trecut printr-un interogatoriu și cu toate astea au fost gata să asculte.
Un alt aspect al omagiului lor este faptul că și-au așezat hainele lor pe măgăruș, pentru că nu aveau o șa. Oamenii aceștia care îl urmau pe Cristos trăiau în sărăcie, aveau puține lucruri cu ei, iar hainele de pe ei erau toată averea lor. I-a costat enorm să-și sacrifice hainele lor pentru Domnul Isus: actul lor este unul de închinare!
Acum era momentul în care, împlinind profeția din Zaharia, Cristos pretindea că El este Mesia, Regele care intră în Ierusalim, dar o face în cel mai umil mod posibil, pentru că venea de fapt – Prințul Păcii!

Din nou avem câteva lecții practice:
• Noi arătăm omagiul nostru Domnului prin ascultarea de poruncile Sale. S-ar putea să fie greu câteodată sau de neînțeles, sau să ne simțim deranjați de ele, dar noi trebuie să ne încredem în Domnul și să ascultăm exact așa cum au făcut cei doi ucenici – fără să murmure, fără să pună întrebări.
• Noi arătăm omagiul nostru Domnului când îi dăruim ce avem mai bun. El merită totul din partea noastră.
• Noi ne închinăm și arătăm omagiul nostru Domnului când dăruim ce este al nostru.

4. În mod conștient, Isus primește omagiul mulțimii (vers. 8-9)

Era o mare mulțime de oameni. Oameni care l-au însoțit din Betania, din Betfaghe, oameni care i-au ieșit înainte din Ierusalim și apoi, mulțimea curioasă care s-a adunat când zvonul a ajuns în Ierusalim că Prorocul din Nazaretul Galileii, Cel care l-a înviat pe Lazăr, a sosit. Mulțimea a făcut două lucruri:
• Ei l-au primit ca pe un REGE. Își aruncau hainele înaintea lui, ramuri de palmier fluturau în cinstea Lui.
• Ei l-au primit ca MESIA. Ei strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!”

Din nou aplicațiile practice:
• Noi trebuie să-l proclamăm pe Cristos ca Regele nostru!
• Noi trebuie să-i spunem „bun venit” lui Cristos ca Mesia, Cel ce vine să mântuiască.
• Fiecare om ar trebui să strige: „Osana, mântuiește-mă acum, te rog o Domnul meu!” Nu uitați: „Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Cor. 6.2).
• Noi ar trebui să facem două mărturisiri:
– Cristos este Cel binecuvântat, care vine în numele Domnului!
– Osana în cerurile prea înalte! Mântuirea este „în cerurile prea înalte,” este în Cristos pe care l-a trimis Tatăl aici jos.

5. Întrebarea locuitorilor din Ierusalim (vers. 10-11)

„Cine este Acesta?” Fiecare din noi trebuie să avem un răspuns clar la această întrebare. Veșnicia noastră depinde de cum răspundem la această întrebare…

(Mesaj expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 13 aprilie 2014)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – PLAYER AUDIO sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu