Nu există comentarii încă

Comorile credincioșilor

Referinţe: Psalmul 73

1  Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2  Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii!
3  Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
4  Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte şi trupul le este încărcat de grăsime.
5  N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6  De aceea mândria le slujeşte ca salbă şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7  Li se bulbucă ochii de grăsime şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8  Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9  îşi înalţă gura până la ceruri şi limba le cutreieră pământul.
10 De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11 şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?”
12 Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba, deci, mi-am curăţit eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14 căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15 Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am intrat în Sfântul locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21 Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sunt necredincioşi.
28 cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

   Ne apropiem de sărbătoarea nașterii Domnului Isus Cristos. Cu ce fel de comori ne vom prezenta în fața Mântuitorului?
Comorile schimbă viețile oamenilor! Care sunt comorile noastre? Sunt diferite comorile lumii de comorile lui Dumnezeu?
”Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalm 24.1). Toate comorile Pământului aparțin de drept lui Dumnezeu, cu toate acestea Lui nu-I plătim nici-o taxă pentru aerul pe care-l respirăm, pentru apa ce-o bem.
 ”Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos” (Efeseni 1.3). Pe lângă comorile materiale, lui Dumnezeu Îi aparțin și comorile spirituale.
Atunci când privirea noastră este concentrată numai pe comorile materiale, se produce un dezechilibru.
Să privim mai întâi la comorile lumii, așa cum sunt ele prezentate în textul de față:
1. Fericirea – vers. 3-6
Fericirea pe care o oferă lumea aceasta este una înșelătoare. Fericirea celor răi se regăsește în lipsa necazurilor. Adevărata fericire pune însă accent pe prezența lui Dumnezeu.
2. Finanțe – vers. 7,12
Mulțimea avuțiilor destabilizează sănătatea mentală a oamenilor.
3. Mândria, fala – vers. 8-9
Caracteristica oamenilor ce-L renegă pe Dumnezeu este aroganța, lipsa smereniei. Faraon, Rabșache, Irod, sunt numai câteva exemple pe care Biblia le consemnează în contul oamenilor care s-au semețit și nu au recunoscut autoritatea lui Dumnezeu.
Psalmistul Asaf este pe punctul de a învidia viața și comportamentul oamenilor care, în aparență, sunt lipsiți de griji și necazuri. Intrarea în locașul Dumnezeului său îl aduce la timp cu picioarele pe pământ.
Dacă acestea sunt comori materiale, să privim mai departe la comorile spirituale, cele care înalță cu adevărat.
1. O prezență – vers. 23-25
Desfășurarea vieții, cu lipsuri și necazuri, frământă pe oameni. Conștientizarea prezenței lui Dumnezeu în viețile noastre ne ajută să trecem peste toate aceste neajunsuri. Prezența lui Dumnezeu ne liniștește și ne oferă sățietatea deplină în toate lucrurile.
2. O perspectivă – vers. 26-27
Perspectiva copiilor lui Dumnezeu se află într-un contrast evident cu perspectiva oamenilor răi.
Orice clădire care este menită să dureze are nevoie de o fundație solidă. Viața credinciosului trebuie să aibă ca fundament persoana lui Dumnezeu. Cei care au avut o astfel de temelie a vieții lor, au fost gata să moară în arenele romane, uciși cu pietre sau supuși la tot felul de torturi fizice.
Poporul lui Dumnezeu are o singură perspectivă, un singur destin.
3. O povestire – vers. 28
Oamenii iubesc poveștile. Așa se explică existența atâtor romane în literatura universală. Cele mai de succes povestiri sunt biografiile, relatările legate de experiențele trăite.
Mesajul mântuirii este legat de experiențele oamenilor ce au trăit cu Dumnezeu. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să aibă CEVA de spus, nu doar oamenii din Sfânta Scriptură, ci noi, cei ce trăim astăzi. Mesajul îngerilor a fost o veste bună, acum Vestea cea Bună trebuie să fie vestită de către noi.
Să intrăm în sărbătoare cu comorile date nouă de către Dumnezeu:
– prezența Domnului peste noi
– perspectiva Cerului, a învierii lui Isus dintre cei morți
– perspectiva gloriei veșnice ce ne așteaptă
– comoara experiențelor trăite de noi
– mesajul Evangheliei

(Sintezã a mesajului expus de fr. Ciprian Ardelean, lucrător în Biserica Baptistă Speranța din Arad, duminicã, 11 decembrie 2011)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu