Nu există comentarii încă

Credinţa duce la viaţă veşnică, necredinţa duce la moarte veşnică

Referinţe: Ioan 6.41-59

În lumea teologică de azi, capitolul 6 din Evanghelia după Ioan este cunoscut ca şi discursul Pâinii coborâte din Cer. După ce Fiul lui Dumnezeu hrănise în mod miraculos o mulţime de oameni, iată-L acum înconjurat de oameni ce contestau autoritatea Sa. Care sunt cauzele pentru care oamenii adunaţi în jurul Lui erau aşa împotrivitori?

1. Nu cunoşteau realitatea completă – vers. 41-42

Oamenii au uitat tot ce făcuse Isus până atunci. Au uitat înţelepciunea pe care o arătase oamenilor, faptele ieşite din comun, autoritatea deosebită pe care o manifesta oriunde se ducea. Pentru ei, Isus nu era mai mult decât un om oarecare. Era o reacţie a necredinţei, a îndoielii. Au văzut în El doar fiul Mariei şi al lui Iosif, nu au considerat că stau în prezenţa Fiului lui Dumnezeu. Cine este Isus pentru tine? Este un teolog deosebit, o persoană ce poate hrăni mulţimi de oameni sau poate vindeca în mod miraculos, este El o persoană istorică deosebită? Sau este Dumnezeul întrupat, Cel ce a venit în lumea noastră pentru a ne răscumpăra sufletele?

2. Nu aveau lumina lui Dumnezeu – vers. 43-47

Acesta era cel de-al doilea motiv al împotrivirii lor. Atunci când inima omului este pătrunsă de Dumnezeu, numai atunci omul poate înţelege lucrurile privitoare la Dumnezeu. Nu este suficient să auzi despre Fiul lui Dumnezeu, trebuie să ai viaţa Lui în tine! Dumnezeu Îi atrage pe oameni la Sine. Se foloseşte de circumstanţele vieţii, circumstanţe create de El, pentru ca noi să putem privi spre El. Boli, dureri, suferinţe, depresii, dorinţe adânci, insatisfacţii create de lucrurile acestei lumi, toate acestea pot fi folosite de Dumnezeu pentru ca omul să-şi ridice ochii spre Cer. Trebuie doar să ascultăm, să primim şi să credem în Dumnezeu. Viaţa noastră va fi astfel schimbată.

3. Erau legaţi de simboluri ineficiente – vers. 48-59

În aceste rânduri este punctată necredinţa celor ce aveau o concepţie greşită bazată pe simbolistică. Oamenii acordă importanţă lucrurilor de suprafaţă, iar esenţa acestora nu este remarcată. Mana oferită de Dumnezeu evreilor în pustie a fost un astfel de simbol, iudeii crezând că ea era asigurată de către Moise, nu de către Dumnezeu. Domnul Isus a făcut o paralelă între mana din pustie şi El Însuşi. Hrănirea cu El, acceptarea cuvintelor Lui, trăirea în conformitate cu standardele Domnului, asigură veşnicia cu Dumnezeu.

4. Nu înţelegeau gravitatea păcatului în care trăiau

Evrei aveau, pe baza legii mozaice, o interdicţie categorică cu privire la consumul de carne cu sânge. În acest context li s-a părut deplasată afirmaţia Domnului: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (vers. 54) Nu au putut înţelege simbolurile folosite de Isus în această afirmaţie. Gravitatea păcatelor în care trăiau au pus o barieră în calea minţii lor. Dincolo de orice interpretare este nevoie de o identificare cu El. Credinţa în Dumnezeu este mesajul pe care Domnul Isus Cristos l-a susţinut cu atâta fervoare de-a lungul vieţii Sale pământeşti. Credinţa în El şi prin El asigură viaţa veşnică.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 06 ianurie 2013)

Postează un comentariu