Nu există comentarii încă

Credinţa femeii de la fântână


Referinţe: Ioan 4.4-42

4  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5  a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6  Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7  A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau” i-a zis Isus.
8  Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
9  Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” -Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.-
10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
11 „Doamne” I-a zis femeia „n-ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, deci, această apă vie?
12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.
14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”
15 „Doamne” I-a zis femeia „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”
16 „Du-te” i-a zis Isus „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.
17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19 „Doamne” I-a zis femeia „văd că eşti prooroc.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21 „Femeie” i-a zis Isus „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la Iudei.
23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
25 „Ştiu” i-a zis femeia „că are să vină Mesia, (căruia I se zice Cristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
26 Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, Sunt Acela.”
27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”
28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29 „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Cristosul?”
30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
33 Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
36 Cine seceră, primeşte o plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
37 Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră”.
38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
39 Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
40 Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
42 Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este într-adevăr Cristosul, mântuitorul lumii.”

   Întâlnirea unei femei păcătoase cu Dumnezeul care restaurează, care transformă.
   Samaria era o regiune pe care evreii o priveau ca fiind lipsită de prezenţa lui Dumnezeu. Iudeii nu doreau să aibă de-a face cu acei locuitori.
   Ce alegere avea să facă Domnul Isus: va ocoli sau va trece prin ţinutul Samariei? De parcă n-ar fi fost îndeajuns alegerea Domnului de a intra în Samaria, el alege să stea de vorbă cu o femeie samariteancă.
1. O credinţă simplă
   Fundamentul credinţei în acest caz nu este unul complex, ci unul simplu. Fiul lui Dumnezeu vorbeşte femeii, iar aceasta crede. N-a văzut învieri, vindecări sau fenomene meteorologice deosebite: cuvintele Domnului Isus au fost îndeajuns!
2. O credinţă sinceră
   Femeia crede în inima ei ca Isus este Cristosul lui Dumnezeu.
   Uită de faptul că nu trebuia să aibă legătură cu un iudeu, uită de găleata în care trebuia să ducă apă pentru casa ei. Credinţa a fost cea care a transfomat-o dintr-o femeie păcătoasă într-o persoană eliberată de vina păcatului. Ea era acum capabilă de a vorbi cu oamenii care o evitau înainte.
3. O credinţă slujitoare
   Din pricina alegerilor greşite făcute de ea până atunci, femeia era preocupată doar de lucrurile care o priveau pe ea. Însă, după întâlnirea avută cu Domnul Isus, ea alege să urmărească şi binele altora, de aceea merge şi spune altor oameni ce i s-a întâmplat, cu intenţia ca şi alţii să fie eliberaţi de păcat.
   Mărturia femeii a ajuns să contamineze, prin credinţă, viaţa semenilor săi.
Când omul îl întâlneşte pe Dumnezeu, omul nu poate sta nepăsător. Trebuie să slujească, trebuie să marturisească, trebuie să-i pese de ceilalţi.
4. O credinţă strălucitoare
   Credinţa femeii samaritence a fost văzută de alţii. Rolul luminii este acela de a arde, de a fi văzută de oameni. Rolul unui copil al lui Dumnezeu este acela de a transmite credinţa în Dumnezeu celor din jur, oamenilor cufundaţi în păcat.
5. O credinţă salvatoare
   Dialogul dintre femeie şi Fiul lui Dumnezeu începe cu neîncrederea acesteia, dar se încheie cu încredinţarea că Cel care îi vorbeşte este într-adevăr Cristosul lui Dumnezeu.
   Credinţa în Fiul lui Dumnezeu a transformat viaţa femeii şi a eliberat-o de păcat.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminicã, 28 noiembrie 2010)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu