Nu există comentarii încă

Creşterea şi educarea copilului

Referinţe: Proverbe 22:6

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

   Copilul nu este o bucată de lut care poate fi prelucrată cu o oarecare uşurinţă, ci un diamant ale cărui faţete trebuie şlefuite cu multă migală.
   Acest verset aduce în faţa noastră necesitatea de a acorda atenţia cuvenită creşterii şi educării copilului.
1. Sintagma „învaţă pe copil” ne spune: adu un duh răzvrătit la supunere. Ne este supusă atenţiei atitudinea prin care un părinte trebuie să intervină în viaţa copilului, cu scopul de a-l ajuta să dorească a învăţa lucrurile bune şi de folos, ascultarea de Dumnezeu.
   Două greşeli pe care le fac părinţii atunci cînd îi educă pe copiii lor:
– încercarea de a-i creşte aşa cum au fost crescuţi ei
– compararea copiiilor cu alţii „mai buni”. Exemplele pot ajuta, copiii pot fi motivaţi prin prezentarea unor exemple pozitive, o abordare exagerată a comparaţiei poate însă îndepărta copilul de învăţătura părintelui său.
2. „Când va îmbătrâni…”
   Aceasta nu înseamnă că un părinte trebuie să aştepte ca al său copil să ajungă gârbovit de ani pentru a vedea rezultatele unei bune creşteri, ci se referă la ajungerea la maturitate a copilului, la acel moment în care o bună educaţie reprezintă un avantaj major pentru integrarea în societate, întemeierea unei familii bazate pe principii etice şi morale sănătoase, creşterea şi educarea propriilor copii într-un mod eficient.
   Creşterea copilului în ascultare de Dumnezeu reprezintă un factor determinant în ascultarea copilului de Dumnezeu.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminicã, 10 octombrie 2010)

Postează un comentariu