Nu există comentarii încă

Critică și indiferență

Referințe: Matei 11:16-24

Dumnezeu vrea ca oamenii să audă în mod corespunzător ceea ce El vrea să transmită. De cele mai multe ori, cei mai mulți nu ascultă, sunt absenți, apatici, indiferenți. Avem posibilitatea să alegem: să auzim, să primim, să respingem ceea ce auzim. Ioan Botezătorul însuși manifestă o îndoială, una cinstită, față de Domnul Isus, când îl întreabă dacă El este Mesia. Pasajul nostru de studiu ne prezintă două fațete:

1. Critica 

Ne sunt prezentați oameni care ascultau ceea ce se spunea, însă la absolut orice mesaj ei erau gata să critice, să contrazică. Stăteau întotdeauna deoparte. Ei nu intrau ”în joc”. Căutau să fie mereu neutri. Nu erau interesați de nimic. Jocul copiilor este exemplul edificator pentru cei care se țin întotdeauna deoparte. Sunt mulți care stau deoparte pasivi și impasibili, indiferenți și chiar opozanți ai vieții Bisericii. Există oameni care nu au nici o deschidere față de viața Bisericii, mai mult chiar, rămân împotrivitori chiar dacă în inima lor este amărăciune de multe ori. Răspunsul oamenilor la viața lui Ioan a fost unul de respingere. Ei s-au cramponat de felul de viață a lui Ioan și l-au criticat atât pe el cât și mesajul său. Afișându-se într-o formă austeră, de jale, Ioan a fost catalogat ca având drac. Pe de altă parte, Domnul Isus, care a stat la masă cu vameșii și cu păcătoșii, trăind o viață normală, socializând, vorbind cu oricine, implicat în viața comunității, cu scopul de a aduce sărbătoarea și bucuria în inimile oamenilor, a fost catalogat ca un mâncăcios și un bautor de vin și a fost respins. Nimic nu era bine pentru oameni.

2. Indiferența

Oare ce este indiferența?! Să auzi cuvintele Domnului și să nu le faci. Să știi Cuvântul Domnului și să nu-l împlinești. Observăm acum cum Domnul Isus începe să mustre cetățile în care au fost făcute multe minuni edificatoare și totuși oamenii nu s-au pocăit. Aceasta este atitudinea celor mai mulți dintre noi astăzi. Indiferență, critică, pasivitate, respingere chiar. Comoditatea, confortul, programul, tabieturile, ne țin departe de o slujire deplină. Tirul și Sidonul erau emblema aroganței păgâne. Însă Domnul ne spune că deschiderea lor ar fi fost mult mai mare dacă ar fi fost martorii minunilor făcute în alte cetăți.

Noi ne-am uitat responsabilitatea de creștini, ne rușinăm de numele de pocăiți și nu mărturisim numele Domnului. Trebuie însă să fim conștienți că Biserica este un loc periculos: dacă auzi Cuvântul Domnului și-l respingi, cazi sub condamnarea lui Dumnezeu. Generația noastră este generația indiferenților, a pasivilor, a spectatorilor, a consumatorilor de programe bisericești, superficiali, nesinceri, critici și aroganți.

Trebuie însă să fim conștienți că păcătuind cu voia după ce am cunoscut și primit adevărul, suntem sub condamnarea lui Dumnezeu. Cine are urechi de auzit, să audă!

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 15 septembrie 2013)

Postează un comentariu