Nu există comentarii încă

Criza de identitate

Referinţe: Daniel, capitolul 1

1 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat.
2 Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.
3 Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,
4 nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
5 Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului.
6 Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.
7 Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac şi lui Azaria Abed-Nego.
8 Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
9 Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
10 Căpetenia famenilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului”.
11 Atunci Daniel a zis îngrijitorului, căruia îi încredinţase căpetenia famenilor supravegherea lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
12 „Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut;
13 să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!”
14 El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece zile.
15 După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului.
16 Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite şi le dădea zazavaturi.
17 Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune; mai ales însă l-a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.
18 La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
19 Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului.
20 În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui.
21 Aşa a dus-o Daniel până în anul dintâi al împăratului Cir.

   În Împărăția lui Dumnezeu nu există concediu, șomaj sau pensie.
Există mai multe tipuri de crize: criza economică, criza financiară sau criza de valori. Există însă și o criză de identitate. Cine suntem noi, de fapt? Cum ne recăpătăm identitatea? Ne-a fost acordată identitatea lui Dumnezeu, dar am pierdut-o odată cu acceptarea păcatului în viața noastră. Cum o recuperăm?
În textul de față vedem schimbarea numelor celor patru tineri evrei cu nume babiloniene, în încercarea pierderii identității israelite. Dacă suntem copiii lui Dumnezeu trebuie să ne comportăm ca atare.
Hrana care era servită la masa împăratului din Babilon era dusă, mai întâi,  la altarul zeului Mardoc. Astfel, ea era închinată unui zeu păgân, zarzavaturile nu serveau însă acestui ritual. Iată de ce tinerii evrei au ales alimentația bazată exclusiv pe verdețuri. Scopul era acela de a nu se preta la închinarea în fața unei zeități. Păcatul este o dependență de lucruri ce ne fac rău.
În Psalmul 78.1-8 putem remarca dinamica învățăturii lui Dumnezeu:
”Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui.
Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!”
Ascultarea de Dumnezeu încă din fragedă copilărie și continuarea ascultării odată ajunși la vremea maturității, acestea sunt elementele cheie pentru o identificare corectă cu Dumnezeu.
Acești tinerii au avut parte de de succes exclusiv pe baza încrederii în Dumnezeu. Nu eforturile lor au fost esențiale, ci puterea lui Dumnezeu, care dorea Să-și ducă la îndeplinire planul măreț.
Încrederea în Dumnezeu a fost o constantă de-a lungul anilor. Experiența cuptorului de foc sau a gropii cu lei, rezultantă directă a pârei căpeteniilor babiloniene, ne descoperă oameni hotărâți să-Și respecte Dumnezeul, chiar dacă aceasta înseamnă aș pierde viața.
– Daniel 11.32 ”Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi.”
– Daniel 12.3 ”Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.”
Dumnezeu ne cheamă la a-L cunoaște: ”Dar voi, le-a zis El, cine ziceţi că Sunt? Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu! Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Matei 16.15-17
Dacă vrem să ne recăpătăm identitatea de copii ai lui Dumnezeu, trebuie să-L cunoaștem, ca mai apoi să putem fi ”după Chipul și Asemănarea Lui.”

(Sintezã a mesajului expus de fr. Ionică Pop, Biserica Baptistă Mănăștur din Cluj-Napoca, duminică, 23 septembrie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu