Nu există comentarii încă

Criza, în lumea de azi

Referinţe: Evanghelia după Luca 8.22-25

22  Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haide, să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.
23  Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24  Au venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.
25  Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?”

1. Criza în viaţa socială
O problemă importantă a lumii în care trăim este starea de nemulţumire.
Dar această problemă nu aparţine exclusiv lumii moderne. A existat şi în vechime o astfel de stare care a cuprins chiar şi poporul lui Dumnezeu: „Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron. Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine până ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta” Exod 16.2-3. Un popor care a trăit în robie, care a văzut minunile şi puterea lui Dumnezeu, s-a lăsat totuşi copleşit de nemulţumire.
Care este motivul pentru o astfel de stare? Golul din inima omului produce o asemenea situaţie. Dacă acest gol nu este umplut de către Dumnezeu, starea omului este una de nemulţumire crescândă.
Iona 3.4-5, 10:  „Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!” Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.(…) Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă, şi nu l-a făcut.” Locuitorii din Ninive au ajuns să prospere, cetatea se afla la un nivel de prosperitate deosebită, dar viaţa lor spirituală era una decăzută. La mustrarea Domnului însă, ei s-au căit şi s-au întors spre Dumnezeu cu smerenie. Au conştientizat golul pe care îl aveau în viaţa lor, iar Dumnezeu a fost singurul care L-a putut umple.
2. Criza în viaţa Bisericii
„Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, deci, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine” Apocalipsa 3.1-3.
Cuvinte dure, rostite din partea lui Dumnezeu, cuvinte care vorbesc împotriva împietririi inimii omului. Smerirea sub mâna cea tare a lui Dumnezeu ne poate apropia de El, rugăciunea şi postul sunt condimentele de bază din viaţa unui credincios.
Soluţiile omeneşti în vremuri de criză nu sunt în măsură să rezolve problemele apărute. Dumnezeu ne-a trasat o cale. Calea este Cristos, Capul Bisericii. „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea” Coloseni 1.18.
„Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti” Apocalipsa 2.4-5. Porunca lui Dumnezeu este aceea de a ne pocăi de păcatele noastre, smerirea este respectarea voii Sale.
3. Criza în viaţa personală
Dumnezeu ne-a creat oameni liberi. Stă în puterea noastră să alegem între binecuvântare şi blestem, între viaţă şi moarte. În funcţie de alegerea noastră, ne vom petrece veşnicia împreună cu Dumnezeu sau departe de Faţa Lui.
Păcatul prezent în vieţile noastre ne-a făcut robi. Dar din statutul de robi ai lui Satan putem deveni robi ai lui Cristos.
„Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine” Apocalipsa 3.20. Rezolvarea stării de criză stă în puterea lui Dumnezeu, depinde de alegerea pe care o facem noi în viaţă.

(Sintezã a mesajului expus de fr. Eugen Stuparu, duminicã, 31 iulie 2011)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu