Nu există comentarii încă

Deliciile trăirii in Cristos

handsReferințe: Romani 8.14-18

Imaginați-vă că v-ați fi născut într-o familie care a fost lovită de sărăcie, o familie disfuncțională și condamnată. O familie fără nici o speranță sau perspectivă pentru viitor. O familie care era pe moarte și în care nimănui nu-i păsa de tine. Acum imaginați-vă altceva: într-o zi vine un om bogat, blând și bun. Acest om îți spune că te iubește și se oferă să te ia în familia sa, ca pe propriul său copil, acest om îți oferă tot ceea ce familia ta naturală nu putea, dar el îți oferă totul în mod gratuit. Tot ce trebuie să faci este să-l urmezi și să fi de acord să fi copilul lui. Pare exagerat, nu-i așa? Cu toate acestea, este exact ceea ce se întâmplă cu fiecare persoană ce își pune credința în Domnul Isus Cristos!
Acum Pavel merge mai profund în capitolul 8 din Epistola către Romani, el continuă să ilustreze superioritatea vieții trăite sub îndemnurile Duhului Sfânt. El a vorbit deja de diferențele dintre trăirea sub îndemnul firii pământești, acum el vorbește despre deliciile vieții trăite sub îndemnurile Duhului.

1. Adopția noastră – vers. 14-15

I. O nouă familie
Potrivit apostolului Paul, atunci când am crezut, am devenit „fii ai lui Dumnezeu.” Asta înseamnă că am fost scoși din familia lui Adam și am fost transplantați în familia lui Dumnezeu. Noi suntem literalmente copiii Săi (1 Ioan 3.1-3). Aceste versete ne spun că noi suntem acum copiii Lui și că într-o zi vom fi la fel ca noul nostru Tată.

II. Un nou tată
Versetul 15 ne spune că am fost eliberați de robia fricii și am fost adoptați în familia lui Dumnezeu. În societatea noastră copiii adoptați se simt de multe ori, și sunt percepuți a fi, membri de clasa a doua în familie. Pentru mulți este trist, dar adevărat. Li se amintește mereu faptul că ei nu s-au născut în familia adoptivă.

Cu toate acestea, în Roma antică, lucrurile au fost foarte diferite. A fi adoptat era considerat un mare privilegiu. Cuvântul „adopție” (huiothesia) înseamnă a fi numit ca un fiu. Imaginea adopției este o imagine frumoasă a ceea ce face Dumnezeu pentru cei credincioși. În lumea antică familia se baza pe o lege romană numită „patria potestas,” puterea tatălui. Legea dădea autoritate absolută tatălui asupra copiilor săi, atât timp cât trăia tatăl lor. El îi putea pune la lucru, îi putea face robi, îi putea vinde și dacă voia putea să pronunțe chiar pedeapsa cu moartea pentru ei. Indiferent de vârstă copilului adult, tatăl avea toată puterea asupra drepturilor personale și de proprietate. Prin urmare, adopția era o problemă serioasă. În vremea aceea era o practică comună pentru a se asigura că o familie nu va dispărea din pricina faptului că nu au copii de sex masculin. Când era adoptat un copil, erau luate trei măsuri legale:
A. Fiul adoptat era adoptat definitiv.
B. Fiul adoptat avea imediat toate drepturile unui fiu legitim în noua familie.
C. Fiul adoptat pierdea complet toate drepturile în vechea lui familie.
Când am venit la Isus, am fost scoși din Adam și am fost adoptați în Cristos Isus. Avem un nou Tată!

III. O nouă ambianță
Aceste versete ne spun că în calitate de copii ai lui Dumnezeu, am fost eliberați de puterea și de influența cărnii. Noi nu mai suntem conduși de către Satan și de capriciile cărnii. Acum suntem conduși de Duhul lui Dumnezeu. Nu numai că am fost eliberați de conducerea noastră veche, dar am fost eliberați și de o viață dominată de teamă, așa cum era în vechea noastră familie. Acum, în Isus noi suntem aduși într-o nouă și strânsă relație cu noul nostru Tată Ceresc. O relație atât de intimă încât ne este permis să ne adresăm Lui cu „Ava” sau „tati.”

2. Asigurarea noastră – vers. 16

I. Comuniunea cu Duhul Sfânt
Copilul lui Dumnezeu are o comuniune binecuvântată cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Această relație a fost prezisă de Domnul Isus Însuși (Ioan 14.16-18, Ioan 16.7-15). Duhul lui Dumnezeu petrece timp cu cei răscumpărați și acesta este un adevăr pe care copiii lui Dumnezeu nu trebuie să-l ia ca pe un lucru de apucat. El ne conduce și ne învață tot ce trebuie să știm pentru a trăi pentru slava lui Dumnezeu în această lume.

II. Încrederea noastră
Duhul lui Dumnezeu are părtășie cu cei care sunt mântuiți prin har și aceasta este una dintre cele mai sigure metode de a știi că ai fost născut din nou! În cazul în care ești mântuit cu adevărat, vei ști asta, pentru că Duhul lui Dumnezeu va avea comuniune cu tine.

3. Afluența noastră – vers. 17-18

I. Privilegiul nostru
Aceste versete ne învață că noi suntem moștenitori ai lui Dumnezeu. Pot să vă reamintesc că Tatăl nostru ceresc este bogat peste măsură? Biblia ne învață acest adevăr în Psalmul 50.10-12. Avem privilegiul de a împărtăși din vasta bogăție a Tatălui nostru ceresc. De aceea Filipeni 4.19 înseamnă foarte mult pentru noi. El este capabil să satisfacă nevoile noastre, indiferent cât de mari ar putea fi. Ce are El, ne aparține și nouă acum (Luca 12.32!)

II. Porțiunea noastră
Nu numai ca suntem moștenitorii lui Dumnezeu, dar am fost făcut moștenitori cu Isus. Literalmente, ni se dă o parte egală din averea Tatălui nostru ceresc.
Când mă gândesc la acest lucru, nu ideea de a primi mă uimește. Sunt uimit de faptul că am ajuns să înțeleg că am fost pus pe aceeași poziție cu Isus. Vă rog să nu mă înțelegeți greșit, dar tu și eu care, când am fost mântuiți am fost declarați fii ai lui Dumnezeu, avem același loc înaintea lui Dumnezeu ca Fiul Său Isus Cristos! Nu vom fi in sine persoana Lui, dar ne-a făcut asemeni Lui în ochii Tatălui! Aleluia!

III. Promisiunea noastră
În timp ce vom traversa această viață, vom trece prin vremuri dificile și ne vom confrunta cu multe încercări. Vor fi multe situații când ne vom simți de parcă Dumnezeu ne-a părăsit și nu vine în satisfacerea nevoilor noastre, așa cum credem noi că ar trebui. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că suntem „străini și călători” în această lume. Plinătatea moștenirii noastre nu se va realiza până când nu vom ajunge acasă, în casa tatălui nostru. Când vom ajunge în Rai, atunci vom vedea cât de bogați am fost și suntem. O privire în jur ne va spune povestea pentru totdeauna (Apocalipsa 21.1-22.5).

IV. Proslăvirea noastră
Atunci toate neajunsurile acestei lumi vor dispare, toate suferințele se vor scurge ca niște ape, toate necazurile îndurate vor fi uitate pentru totdeauna. Trupurile noastre obosite și măcinate de boli vor fi îmbrăcate în nemurire. Trupuri de slavă, nesupuse putrezirii, vor primi toți cei mântuiți. Când Tatăl va rosti cu bucurie și autoritate, „Intră în bucuria tatălui tău!”, atunci orice lacrimă va dispare, întuneric nu va mai, moarte și despărțire nu va mai exista. Ce glorios va fi!

(Mesaj expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 21 septembrie 2014)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – PLAYER AUDIO sau
Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu