ÎNCEPUTURILE (1939 – 1954)

În anul 1933 a venit pe meleagurile Mediaşului un credincios baptist cu dorinţa sinceră de a pune bazele unei biserici baptiste române. Numele lui era Toma Ioan, originar din Gherdeal jud. Braşov. La acea vreme în Mediaş era o biserică baptistă de limbă maghiară ce avea 25 de membri. Timp de cinci ani, fratele Toma Ioan împreună cu soţia lui a participat la serviciile Bisericii Baptiste Maghiare, după care împreună cu alţi şapte fraţi şi surori au început demersurile oficiale de înregistrare a Bisericii Baptiste Române din Mediaş. După multe tergiversări s-a obţinut autorizaţia de funcţionare aşa încât în data de 15 august 1939 a avut loc prima slujbă de închinare înaintea lui Dumnezeu în Biserica Creştină Baptistă de limbă română din Mediaş, într-o cameră închiriată pe str. Oituz. Erau doar 8 membri (Toma Ioan cu soţia, Făcălău Iosif cu soţia, Cristea Ilie cu soţia, Moise Gheorghe şi sora Marhau).

La data de 15 August 1939 am serbat o zi în cinstea Atotputernicului Dumnezeu care ne-a dat tot ajutorul de a putut lua fiinţă şi o Biserică Baptistă în limba Română în oraşul Mediaş. Eu care aveam cunoştinţă cu mulţi fraţi din jur, împreună cu fratele Fluieraş, am invitat din multe părţi la serbarea noastră,şi am făcut şi o masă frumoasă. La acea masă împodobită cu atâtea suflete credincioase, au cerut fraţii oaspeţi ca să vadă pe fraţii din Mediaş şi au cerut ca fraţii din Mediaş să stea în picioare ca să-i vadă. Noi care eram 8 persoane ne-am ridicat în picioare de au putut să ne vadă fraţii..
(citat din cronica fratelui Ioan Toma)

ÎNCEPUTURILE II (1939 – 1954)

Primul predicator al bisericii a fost fratele Flueraş Mihai ce locuia în Sighişoara. La un an de zile după deschiderea bisericii a venit în Mediaş căutând un loc de muncă fratele Ştef Sever împreună cu fratele dânsului, fratele Ştef Ioan. Între timp s-a pocăit şi a devenit membru al bisericii fratele Răduţ Ioan, care a pus bazele unui grup coral. Fratele Toma Ioan împreună cu ceilalţi fraţi au început evanghelizarea de la om la om pentru creşterea numărului de membri. În foarte scurt timp camera închiriată din str. Oituz a devenit neîncăpătoare pentru cei dornici să participe şi să devină membri ai bisericii, aşa că s-a găsit un alt spaţiu în str. Luncii nr. 10. Un alt eveniment important a avut loc în anul 1940 când o parte din Biserica Baptistă Maghiară şi-au exprimat dorinţa să devină membri ai bisericii române. Practic de la acea dată biserica maghiară s-a desfiinţat. Este anul în care ia fiinţă şi Organizaţia Tineretului din biserică, în prezenţa preşedintelui de atunci a tineretului pe Comunitate, fratele Oprea Gheorghe din Petreşti. Numele organizaţiei tineretului era „Credinţa”.

In anul 1941, luna iunie, fratele Toma Ioan se reîntoarce în comuna natală, Gherdeal, pentru o nouă lucrare, responsabilitatea de conducere a bisericii din Mediaş revenindu-i fratelui Şerban Mihai. Dumnezeu a binecuvântat lucrarea şi s-a recurs din nou la un nou spaţiu, de astă dată pe str. Turnului. Au urmat zilele grele din vremea regimului Antonescu, când adunarea membrilor se făcea pe rând în casele membrilor bisericii. După căderea regimului Antonescu membri bisericii s-au strâns pentru scurtă vreme în casa fratelui Făcălău Iosif pe str. Mori de Scoarţă, pentru a se muta apoi din nou la o altă locaţie, pe str. Viitorului în casa unui fratelui Manch, frate de origine germană. Aici Dumnezeu a început din nou să-şi reverse Harul Său peste întreaga biserică fiind şi locul unde fratele Ştef Ioan are primul mesaj pentru biserică. La doar un an de zile, în 1945, biserica se mută pe Şoseaua Sibiului, unde pe lângă binecuvârile lui Dumnezeu apar şi disensiuni între fraţii ce se ocupau de lucrare. Fratele Ştef Ioan pleacă în anul 1948 să-şi satisfacă stagiul militar. Într-un interval de trei ani biserica s-a mai mutat de două ori fără să fie rezolvată problema definitiv. În anul 1954 fratele Bogisch a donat bisericii o clădire din curtea sa care a fost transformată în biserică. Aici în str. Păstorilor de Jos nr. 32 a fost primul loc de închinare cu adevărat al bisericii. Calvarul mutărilor începea să se încheie..

CREŞTEREA (1954 – 1970)

Începând cu anul 1954 lucrarea ia o aploare deosebită. Sub sfatul înţelept al fratelui Bogisch se rezideşte din temelii clădirea ce le-a fost oferită şi sub îndrumarea spirituală a fratelui Ştef Ioan în foarte scurt timp numărul credincioşilor s-a dublat. Urmează o perioadă tranzitorie în care vor gira ca păstori biserica pentru perioade foarte scurte fraţii: Duşan Ioan, Broscăţan Ioan şi Pintican Vasile. Apoi fratele Jean Staneschi devine păstor girant al bisericii şi începe organizarea lucrării, împreună cu fratele Căluţ Dumitru. În anul 1959, fratele Jean Staneschi îl ordinează ca diacon al bisericii pe fratele Ştef Ioan.

Are loc acum o adevărată trezire spirituală a bisericii, Dumnezeu adăuga mereu la numărul celor credincioşi iar mărturia bisericii era tot mai puternică. Din anul 1961 fratele Ştef Ioan este chemat să îndeplinească oficial slujba de păstor al bisericii. În următorii ani clădirea bisericii a trebuit să fie prelungită cu încă 6 metri şi era tot neîncăpătoare. A fost perioada de aşezare şi creştere a bisericii în care Duhul lui Dumnezeu a îmbrăcat cu multă putere pe păstorul bisericii, fratele Ştef Ioan, o perioadă foarte distinctă în istoria bisericii în care lucrarea cu tineretul, lucrarea corală şi viaţa de părtăşie prind contur real.

DEZVOLTAREA (1970 – 1986)

Anul 1970 avea să devină un an de cotitură în viaţa bisericii. Apele Târnavei Mari au ieşit din matcă şi au produs inundaţii devastatoare. Clădirea bisericii a fost realmente distrusă. N-a mai rămas decât lacrimile şi jalea fraţilor şi surorilor ce stăteau cu picioarele în apa ce refuza să se retragă parcă din acea zonă.

Pentru a câta oară trupul viu al bisericii era fără un loc în care să se strângă pentru părtăşie şi închinare?
Din nou Dumnezeu şi-a onorat Cuvântul Său prin care a afirmat că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Este adevărat că după multe demersuri, după multe audienţe şi intervenţii dar în cele din urmă s-a putut achiziţiona un loc pentru construirea unui nou lăcaş de închinare. Până la terminarea demisolului clădirii serviciile bisericii s-au ţinut în clădirea Adunării Creştinilor după Evanghelie. În luna Septembrie a anului 1975, Biserica Creştină Baptistă din Mediaş avea un nou lăcaş de închinare, spaţios, atrăgător şi cu posibilităţi deosebite de exprimare. Lucrarea a început să ia avânt. Numărul membrilor creştea mereu, lucrarea se întărea şi Dumnezeu îl folosea cu mare putere pe fratele Ştef Ioan păstorul bisericii.

Din anul 1980 până în luna martie a anului 1986 biserica a beneficiat de serviciile a doi păstori, ce se completau minunat prin lucrarea ce o tăceau. Fratele Ştef loan era un evanghelist de clasă în timp ce fratele Cocar Beniamin era un excelent învăţător al Scripturii. Dumnezeu i-a folosit într-un mod foarte special aşa încât numărul membrilor s-a dublat în şase ani de zile. Această lucrare vizibilă de expansiune a bisericii nu a fost privită cu ochi buni nici de Cel rău nici de cei răi. A început o permanentă tracasare, ameninţare sau descurajare prin diferite canale aşa încât cei doi păstori ai bisericii au hotărât să emigreze în Statele Unite ale Americii. A fost un moment deosebit de dificil pentru biserică şi pentru lucrare în sine. Biserica intra într-o nouă experienţă în care din nou a ieşit în evidenţă providenţa lui Dumnezeu.

CONSOLIDARE ŞI EXPANSIUNE (1986 – 2007)

Prezenţa celor doi păstori ai bisericii dădea un sentiment de siguranţă şi încredere membrilor bisericii, de aceea odată cu emigrarea lor în SUA s-a creat un oarecare vid. Era nevoie de o nouă orientare a bisericii ca să fie trecut şocul cât mai uşor posibil.

Din anul 1986 a fost ales ca păstor, fratele Gheorghe Dobrin care şi-a fixat câteva priorităţi în lucrare şi anume: realizarea unei părtaşii adevărate, maturizarea spirituală a celor convertiţi în ultimii ani şi implicarea mai plenară a bisericii în evanghelizare şi misiune. Loviturile din partea Celui rău au început să vină ca nişte valuri în mişcarea lor naturală, fie că a fost desprinderea unui grup de 30 de membri pentru un an şi jumătate din biserică, fie că au fost ameninţările fostei securităţi sau chiar şicanele provocate de liderii Uniunii Baptiste din acea vreme. Toate astea n-au făcut decât să fortifice biserica şi s-o strângă mai mult în jurul Mântuitorului.

După Revoluţia din decembrie 1989 modalităţile de exprimare şi manifestare a lucrării din biserică s-a diversificat. Orientarea spre evanghelizarea satelor din jur sau organizarea de întâlniri cu caracter de ucenicizare sau specializare pentru misiune a primit un accent deosebit. În câţiva ani de zile s-au deschis s-au construit şi s-au amenajat biserici în toate satele din zona Mediaş.

Noile oportunităţi şi provocări pentru lucrare au avut ca rezultat motivarea a 19 tineri din biserică spre o pregătire teologică şi apoi implicarea în lucrarea de slujire în biserici noi plantate sau pe câmpul de misiune.

Pentru o perioadă de patru ani (2001-2005), a slujit ca păstor asistent, fratele Lucian Ciupe iar din anul 2007 a fost ales în această poziţie de slujire fratele Daniel Miheţ.

Pentru o bună calitate a lucrătorilor aşezaţi în punctele de misiune sau pentru ajutarea altor zone ale ţării în anul 1992 a luat fiinţă sub autoritatea şi cu avizul formal al Uniunii Baptiste din România, Şcoala Biblică Betel, ce-şi propune pregătirea lucrătorilor pentru lucrarea Evangheliei cât şi cadre pentru predarea religiei în şcoli. Din anul 1996 numele bisericii stabilit prin Adunare generală este: Biserica Creştină Baptistă „Betel”,

Motoul bisericii este: Romani 14:8 – „Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.”