Nu există comentarii încă

Dreptatea lui Dumnezeu

Referinţe: Romani 1.16-17

justifiedApostolul Pavel vorbește despre întâietatea iudeului în ceea ce privește mântuirea. Care este sensul acestei întâietăți? Să fie vorba despre avantajul unor persoane în detrimentul altora? Apostolul nu vorbește despre o importanță aparte a unei națiuni, ci se referă la faptul că, din punct de vedere cronologic, șansa mântuirii a fost oferită mai întâi evreilor. Mântuirea a început de la evrei, apostolii au fost trimiși la iudei în primele misiuni, Însuși Domnul Isus a propovăduit preponderent în Iudeea. Din punct de vedere istoric totul a început cu evreii, ulterior lucrarea misionară s-a extins în întreaga lume.

Mulți au susținut că Evanghelia este doar pentru neamuri, evreii neavând nevoie de ea. Pavel vine și contrazice acest concept, declarând că evreul are nevoie la fel de mare de mântuire ca și ceilalți oameni. Ducând ideea la un nivel actual, există oameni ce susțin că nu au nevoie de mântuire pentru că ei nu au comis crime sau alte fapte odioase. Cu alte cuvinte, dreptatea lor proprie le oferă un statut privilegiat. pavel demască această ideologie ca fiind un fals: Evanghelia este necesară fiecărui om! Evanghelia nu este o provocare la un schimb de idei filosofice, ea este un anunț: Domnul Isus Cristos este Calea spre Dumnezeu.

I. Ce este neprihănirea lui Dumnezeu?

1. O calitate, un atribut al lui Dumnezeu. Ea vorbește despre caracterul și acțiunile Creatorului, arată personalitatea lui Dumnezeu. Texte din Sfânta Scriptură precum Psalmul 45.6 și Evrei 1.8-9 arată neprihănirea lui Dumnezeu în contrast cu tot ce înseamnă natura umană. ”Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus” Romani 3.25-26. Dumnezeu socotește drept pe omul ce nu este drept, și aceasta pe baza jertfei lui Isus Cristos. Cum se poate realiza acest lucru? Dumnezeu a intrat în natură umană, a așezat în trupul Fiului păcatul omenirii, astfel că toți cei ce cred în această lucrare au oferită justificarea înaintea Tatălui. Prin aceasta dreptatea lui Dumnezeu este neștirbită și satisfăcută.

2. Activitatea divină, intervenția lui Dumnezeu în viața omului
– Psalmul 98.2: ”Domnul Şi-a arătat mântuirea, Şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.”
– Isaia 46.13: ”Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel.”
Neprihănirea arată loialitatea față de promisiunile Sale, prin aceasta putem aștepta cu încredere mântuirea din partea Lui.

3. Realizare divină
Neprihănirea nu este realizare umană, Dumnezeu este Cel ce o oferă, ea este realizarea Lui. Prin lucrarea Sa, și numai prin ea, ne putem înfățișa în fața Lui fără teama pedepsei. Dreptatea lui Dumnezeu este un dar, nu se referă la eforturile noastre cum ar fi atitudinea pioasă sau smerenia: ”(…) neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. (…)” Romani 3.22. Neprihănirea este inițiativa lui Dumnezeu de a deschide cerul pentru cei păcătoși.

II. Neprihănirea lui Dumnezeu din credință spre credință

1. Originea credinței: din credincioșia lui Dumnezeu spre credința noastră. Niciunul dintre noi nu ne putem lăuda că suntem inițiatorul relației cu Dumnezeu, întrucât El este Cel ce a făcut primul pas.
2. Răspândirea credinței prin evanghelizare: de la un credincios la alt credincios.
3. Creșterea credinței.
4. Primatul credinței: prin credință de la început până la sfârșit, de la un capăt la altul.

III. Cel neprihănit va trăi prin credinţă

În cartea Vechiului Testament, Habacuc este cel care îi punea întrebări lui Dumnezeu într-o manieră revoltată cu privire la vremurile de restaurare ce ar fi trebuit să vină peste poporul evreu. În capitolul doi al cărții Habacuc este prezentată lucrarea credinței și răsplata celor ce își vor pune încrederea în Dumnezeu. Oamenii sunt justificați prin credința în lucrarea Domnului Isus Cristos. Cei ce își pun încrederea în Cel Atotputernic ajung să aibă:
– un caracter asemănător lui Dumnezeu
– o trăire asemănătoare Fiului lui Dumnezeu

Într-o lume a necredinței și a deznădejdii credincioșii sunt chemați să spargă negura și să aibă încredere deplină în Dumnezeu. Aceasta este chemarea și binecuvântarea noastră.

(Mesaj expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 9 februarie 2014)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu