Nu există comentarii încă

Drumul spre Ierusalim

Referințe: Matei 21.1-11

Florii   Oamenilor le place ca evenimentele importante să fie organizate teatral, cu mult fast. Pe Isus îl regăsim însă, în pasajul de față, într-o manieră diametral opusă, întrucât intențiile Sale erau canalizate în două direcții:
– împlinirea voii Tatălui Ceresc
– împlinirea vechilor profeții privitoare la Mesia
Ce reprezintă de fapt drumul spre Ierusalim?

1. Drumul umilinței – vers. 1-3

   Apocalipsa 19.16 ni-L prezintă pe Domnul Isus Cristos într-un mod grandios: Împăratul împăraților și Domnul domnilor. În drumul Lui spre Ierusalim, Isus apare totuși într-un mod umil. Ce așteptări au avut ucenicii? Cum vor fi considerat ei oare că de-acum înainte așteptările lor vor fi satisfăcute? Textul din Evanghelia după Matei 18.1-4 ne arată preocuparea minții ucenicilor cu privire la gânduri de mărire și fală, cu toate acestea Cristos le înfățișează importanța smereniei. Ei nu au priceput cât de necesară este umilința, însă nici noi nu facem notă discordantă de la aceasta.
Sfatul lui Isus pentru fiecare este: ”Intraţi pe poarta cea strâmtă.” Matei 7.13a. Calea îngustă pe care trebuie să pășim este calea umilinței. Isus, cu toate că a fost Fiul lui Dumnezeu, a cunoscut ce înseamnă smerenia: ”La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce.” Filipeni 2.8.

2. Drumul împlinirii – vers. 4-5

   Intrarea în Ierusalim călare pe un măgar nu este hazard, ci este împlinirea profețiilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Cu o perioadă cuprinsă între 300-700 de ani înainte de împlinirea lor, o serie de profeții arătau spre Mesia ce avea să salveze omenirea. Vom menționa câteva dintre ele: Psalm 41.9 – trădare din partea unui prieten, Zaharia 11.12 – vândut pentru treizeci de arginți, Psalm 27.12 – acuzat de martori mincinoși, Isaia 53.7 – nu S-a apărat în fața acuzatorilor, Isaia 50.6 – lovit și scuipat, Isaia 53.4-5 – suferință în locul oamenilor, Psalm 22.16 – mâini și picioare străpunse, Psalm 22.16-18 – batjocură și insultă, Psalm 109.4 – rugăciune pentru vrăjmași, Zaharia 12.10 – coastă străpunsă, Psalm 22.18 – haine trase la sorți, Psalm 34.20 – niciun os zdrobit, Isaia 53.9 – îngropat cu cei bogați. Așadar, au fost duse la îndeplinire cuvintele lui Dumnezeu? Cât din planul lui Dumnezeu este dus la îndeplinire în viețile noastre?

   Isus Cristos călătorea spre Ierusalim deși știa că acest drum duce la moarte, dar a făcut-o pentru mine și pentru tine.

3. Drumul ascultării – vers. 6-7

   Isus a ascultat de Dumnezeu Tatăl, dar și ucenicii au ascultat de Isus. Suntem noi dispuși să ascultăm de cuvintele Lui? Viața Sa a fost o viață de ascultare: ”căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.” Ioan 6.38. În concepția și trăirea Fiului lui Dumnezeu, primordială a fost ascultarea, supunerea în fața voii Celui Sfânt.

4. Drumul destinului – vers. 8-11

   Oamenii ce așterneau haine și ramuri de finic pe drum, care rosteau cuvintele profeților, vorbeau despre un destin. Destinul lui Isus era acela de a purta păcatele noastre, de a fi Mielul lui Dumnezeu care ne salvează de mânia Creatorului.

   Niciodată nu am fi fost eliberați de păcat dacă nu ar fi murit Cristos pe cruce. În interogatoriul lui Pilat, Isus mărturisește despre acest destin. El a trebuit să moară ca tu să trăiești! ”Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” (Romani 6.8) căci, ”Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2.20)

   Dacă vrei ca destinul tău veșnic să fie Cerul, urmează-L! ”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ioan 14.6.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 28 aprilie 2013)

Postează un comentariu