Nu există comentarii încă

Duhul Sfânt şi căsnicia

Referinţe: Efeseni 5.22-33

22  Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23  căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Cristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului.
24  Şi după cum Biserica este supusă lui Cristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25  Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26  ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27  ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
28  Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi.
29  Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Cristos Biserica;
30  pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
31  "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama-sa şi se va lipi de nevastă-sa şi cei doi vor fi un singur trup".
32  Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Cristos şi despre Biserică).
33  Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine şi nevasta să se teamă de bărbat.

   Duhul Sfânt doreşte să umple relaţiile noastre cu ceilalţi, relaţiile noastre în cadrul Trupului lui Cristos şi relaţiile în cadrul familiei.
   Căsnicia ne poate pune în faţa unui mare pericol: păcat la pătrat. Cu alte cuvinte, în căsnicie vin două persoane diferite, cu caractere diferite şi cu păcate diferite (sau asemănătoare). Acest pericol dispare în lumina şi cu puterea lui Dumnezeu.
   Ceea ce face ca familia să dăinuiască peste ani este legătura dintre soţ şi soţie. Cuvântul lui Dumnezeu se implică în mod activ în acest aspect şi ne îndeamnă să privim la principiile lui Dumnezeu, Cel care a instaurat familia şi care a trasat câteva direcţii clare pentru trăinicia familiei. În lumina textului menţionat mai sus şi în contextul întregii Scripturi putem enunţa trei legi, trei principii de urmat:
1. Principiul supunerii soţiilor în faţa soţilor.
   Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului (vers.22).
   Înaintea lui Dumnezeu soţul şi soţia sunt egali ca şi drepturi, cu toate acestea Sfânta Scriptură vorbeşte despre supunerea soţiei în faţa soţului. Există astfel o inferioritate a unuia faţă de celălalt? Temelia este oare inferioară restului clădirii sau vaza de flori este ea inferioară comparativ cu florile care sunt deasupra ei?
   Pentru soţie este o onoare să fie supusă soţului, tot astfel pentru soţ este o onoare să se poată consulta cu soţia lui şi să ţină cont de opiniile ei. Rolul soţilor este unul complementar, de completare a celuilalt, nu de autoritate din partea unuia si de supunere din partea celuilalt.
   Atunci când nu există comunicare între cap şi restul trupului apare un dezechilibru ce poate fi fatal. Dacă mâna simte văpaia dogoritoare a focului, iar capul nu ia o decizie în scopul autoprotejării, rezultatul poate fi o arsură gravă.
Apostolul Pavel accentuează în epistola adresată locuitorilor din Colose capitolul 3, versetul 18:  "Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul". Aşadar, supunerea în faţa soţului are legătură directă cu respectul faţă de Dumnezeu.
2. Principiul iubirii soţiilor.
   Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea (vers. 25).
   Cum trebuie să iubească soţii? Cu o dragoste carnală, firească sau trebuie implicată dragostea "agape", acea dragoste capabilă de jertfă, care respectă, rabdă îndelung şi iartă?
   Soţii trebuie să-şi iubească soţiile precum a iubit Cristos Biserica. Cum a iubit-o Domnul Isus? A fost plin de mândrie, de autoritate despotică sau a iubit cu smerenie şi într-un spirit de slujire şi jertfă? Cristos a iubit Biserica şi Şi-a dat viaţa pentru ea (vers. 25).
   Soţul trebuie să manifeste faţă de soţie iubire, un spirit de sacrificiu şi trebuie să ingrijească de toate nevoile ei. Soţul trebuie să-şi iubească soţia, cinstind-o. "Să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană" (vers. 27). Soţul are rolul de a hrăni, de a călăuzi şi de a proteja familia.
3. Principiul privilegiilor căsniciei.
   Soţul are nevoie de respect din partea soţiei, soţia are nevoia de a se simţi iubită de către soţul ei.
   Persoana care nu este căsătorită poate sluji mai mult lui Dumnezeu, cei care sunt însă căsătoriţi pot deveni mai mult asemenea lui Cristos. Duhul Sfânt poate folosi cele două caractere ale soţilor pentru a-i completa reciproc unul pe altul.
   Nimeni nu iubeşte, sacrifică sau poartă de grijă aşa cum o face Isus. Cristos a iubit prin supunere, prin sacrificiu. Dragoste mai mare ca a Lui nu există, ea este modelul de urmat în căsnicie. 

 (Sinteză a mesajului expus de pastorul Daniel Miheţ, duminică, 8 noiembrie 2009) 

Postează un comentariu