Nu există comentarii încă

Dumnezeu este Dumnezeu

Referinţe: Isaia 40.12-31

12  „Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna?
13  Cine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?
14  Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscut calea priceperii?
15  Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
16  Libanul n-ajunge pentru foc şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot.
17  Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune.
18  Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
19  Meşterul toarnă idolul şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare din argint.
20  Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
21  „Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului?”
22  El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
23  El preface într-o nimica pe voievozi şi face o nimica din judecătorii pământului.
24  De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ: şi El suflă peste ei, de se usucă şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.
25  „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt.
26  „Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.”
27  „Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?”
28  Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
29  El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.
30  Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;
31  dar cei ce se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.”

   Omul a avut dintotdeauna întrebări legate de cine este el şi încotro se îndreaptă. Pentru a afla cine suntem cu adevărat, trebuie să aflăm şi cine este Dumnezeu. Mai întâi,
1. Cine sunt eu?
Noi am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. Noi am fost creaţi pentru Dumnezeu.
Noi am fost creaţi să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să-L slujim pe Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu şi să trăim veşnic cu Dumnezeu.
Noi am fost creaţi să-L glorificăm pe Dumnezeu, iar prin actul glorificării să ne exprimăm bucuria în prezenţa Lui.
Aşadar, am aflat cum stau lucrurile cu fiinţa omenească, se naşte următoarea întrebare:
2. Cine eşti Tu, Doamne?
Aceeaşi întrebare pe care o punea Saul din Tars, pe drumul Damascului, frământă mintea oamenilor de generaţii întregi. Este Dumnezeu persoana care trebuie să ne ajute mereu să ieşim din încurcături, persoana spre ale cărei mâini trebuie să privim pentru a primi binecuvântare?
În Cartea Sfântă găsim cel mai corect răspuns la întrebarea noastră.
– Iov 23.13: „Dar hotărârea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face.”
– Iov 42.2: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.”
Capitolele de la 38 la 41 din cartea Iov prezintă mărturia lui Dumnezeu despre propria persoană. Ea se constituie într-un răspuns la nenumăratele întrebări pe care Iov, şi nu numai, le-a adresat lui Dumnezeu.
– Psalmul 115.3: „Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.”
– Daniel 2.20-22: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina…”. Mărturia lui Daniel în faţa împăratului Nebucadneţar prezintă un Dumnezeu care controlează istoria, natura, omul.
Înţelegem noi cine este Dumnezeul căruia ne închinăm şi căruia Îi cântăm?
– Daniel 4.34,35,37: „După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică:„ Ce faci?” Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” În faţa mândriei omeneşti, Dumnezeu răspunde cu glasul puterii Sale absolute.
– Romani 11.33,36: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” În faţa slavei lui Dumnezeu omul rămâne uimit şi fără glas.
– Efeseni 1.11: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale.”
– Apocalipsa 19.6-7: „Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit.” Dumnezeu domneşte peste cei buni, dar şi peste cei răi, domneşte în Cer şi pe Pământ, peste Iad şi Rai, este Stăpân al tuturor, iar ceea ce face este perfect şi drept. Fie că accepţi sau nu, aceasta este realitatea.
3. Manifestarea lui Dumnezeu
Cine doreşte să ia locul lui Dumnezeu, ajunge sub pedeapsa lui Dumnezeu. Scoaterea Lui din planurile şi gândurile noastre atrage eşecul şi distrugerea.
El este absolut liber să facă tot ce vrea să facă.
El are dreptul de a ne trata în modul pe care îl alege.
El nu este obligat să ne trateze în modul în care îl tratează pe aproapele nostru. El nu este obligat să ne trateze astăzi cum ne-a tratat ieri.
El poate răspunde la rugăciunile noastre în orice fel alege.
El nu este bligat să se ridice la aşteptările noastre sau să ne dea explicaţii pentru manifestările Sale.
4. Răspunsul nostru
Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat. În faţa acestui adevăr avem doar două alternative:
– respingerea. Aceasta va atrage mânia lui Dumnezeu. Dacă inima omului nu va mai dori apropierea de Dumnezeu, acea inimă se va împietri şi va fi lipsită de binecuvântata prezenţă a Sa.
– supunerea. supunerea aduce laudă şi închinare. Când priveşti spre Dumnezeu şi Îi dai cinste, eşti eliberat: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” Ioan 8.32
În această lume suntem provocaţi să urmărim planurile proprii şi să uităm de Dumnezeu. Chemarea noastră este însă, aceea de a-L cunoaşte , de a-L iubi şi cinsti.
 „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Matei 11:28

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminicã, 4 septembrie 2011)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici


Postează un comentariu