Nu există comentarii încă

Exemplificarea neprihănirii care se capătă prin credință

AbrahamReferințe: Romani, capitolul 4

Argumentarea pe care o face apostolul Pavel este dublată şi prin exemplul lui David. Drept exemplu ar credinţei nu este numai Avraam, ci şi împăratul David. Credinţa a fost dăruită oamenilor ce au ales să se relaţioneze cu Dumnezeu, în sensul supunerii. Vom urmări aşadar care este semnificația şi importanţa neprihănirii ce se capătă prin credinţă.

1. Avraam nu a fost îndreptăţit prin fapte – vers. 2-8

Patriarhul are cu ce se lăuda, dar nu în faţa Domnului. Genesa 15.1-6 ne vorbeşte despre conjunctura în care se afla Avraam, situație în care Dumnezeu a considerat încrederea patriarhului drept neprihănire, dreptate. La o privire mai atentă a textului se poate observa că „socotirea” din partea lui Dumnezeu poate fi considerată creditare. Dumnezeu a oferit ceva ce încă nu exista, Avraam a crezut pe Dumnezeu, iar Creatorul a creditat pe omul din faţa Lui cu credinţă, darul din partea Stăpânului.
Psalmul 32 este citat în textul nostru, drept mărturie a trăirilor împăratului David. Mărturisirea păcatului din viaţa sa, a atras despovărarea. Atâta timp cât păcatul a fost ținut ascuns, David s-a simțit încorsetat în mrejele păcatului.

2. Avraam nu a fost îndreptăţit prin tăierea împrejur – vers. 9-12

La vremea în care scria apostolul Pavel scrisoarea sa credincioşilor din Roma, tăierea împrejur era un obicei practicat cu zel de către evreii ce se considerau poporul Domnului. Însă el declară acum că tăierea împrejur era semnul legământului încheiat de Dumnezeu cu poporul evreu. Avraam a primit două daruri distincte din partea lui Dumnezeu: îndreptăţirea şi tăierea împrejur. Aceasta era ordinea corectă. Tăierea împrejur era semnul vizibil al îndreptăţirii oferite de Domnul. Credinciosul de azi trebuie şi el să arate în mod vizibil că aparține lui Dumnezeu.
Avraam a ajuns să fie:
– tatăl celor netăiaţi împrejur
– tatăl celor tăiaţi împrejur
Prin aceasta se concluzionează că Avraam a ajuns să fie tatăl tuturor celor ce cred, şi al evreilor, dar şi al celor dintre Neamuri, al neevreilor.

3. Avraam nu a fost îndreptăţit prin Lege – vers. 13-17a

Dumnezeu dorește ca de părtăşia cu El să beneficieze întreaga lume. Legea transformă păcatul în călcare de Lege, iar călcarea de Lege stârnește mânia lui Dumnezeu. Urmaşi ai lui Avraam sunt cei care care calcă pe urmele credinţei lui.

4. Avraam a fost îndreptăţit prin credinţă – vers. 17b-22

Credinţa pe care o scot în evidentă aceste versete este una logică. Credinţa, fără îndoială, merge dincolo de limitele raţiunii. Care sunt caracteristicile unei astfel de credinţe, ce are în obiectiv o astfel de credință, cum Îl privește credința pe Dumnezeu?
A. Personalitatea Persoanei. Avraam s-a încrezut într-o Persoană! Cel ce a creat totul a fost ţinta credinţei lui Avraam.
B. Caracterul Persoanei.
– este de remarcat credincioşia Lui – putem conta pe Dumnezeu, El se ţine de cuvântul Său.
– este de remarcat puterea Lui. Sara, soția lui Avraam avea o vârstă înaintată, se poate spune că dintr-un om aproape mort s-a născut un popor întreg.

5. Credinţa lui Avraam şi credinţa noastră – vers. 23-25

Lecţiile care îl privesc pe Avraam pot fi aplicate şi în vieţile noastre. Acesta este un fapt îmbucurător şi încurajator, totodată. Aceasta ne oferă încrederea că poate fi aplicată la viaţa noastră credincioşia lui Dumnezeu. El ce spune, respectă! „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsă de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” Romani 8.35

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos.” Efeseni 1.3

(Mesaj expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 18 mai 2014)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – PLAYER AUDIO sau
Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu