Nu există comentarii încă

Identitatea poporului lui Dumnezeu

Referinţe: 1 Petru 2.1-12

1  Lepădaţi, deci, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;
2  şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire,
3  dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul.
4  Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu.
5  Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos.
6  Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.”
7  Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”;
8  şi „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul şi la aceasta sunt rânduiţi.
9  Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
10 pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.
11 Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.
12 Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.

Înstrăinarea nu reprezintă doar îndepărtarea de un loc geografic. Înstrăinarea poate să se raporteze la persoane, obiceiuri sau împrejurări.
Poporul lui Dumnezeu are o identitate proprie, deosebită de cea a lummii în care este risipit. Creştinii sunt străini şi călători în mijlocul altor popoare, o alegere a lui Dumnezeu din mijlocul acestora.
Dumnezeu are pentru oameni o chemare specială: chemarea la mântuire. El doreşte ca din poporul Său să facă parte cât mai mulţi oameni.
Fiecare persoană care se întoarce la Dumnezeu trebuie să renunţe la obiceiurile rele acumulate de-a lungul anilor.
Viaţa creştinului este iniţiată prin naşterea din nou, iar prin sfinţirea de zi cu zi este condusă spre desăvârşire.
1. O seminţie aleasă
Prin credinţa în jertfa Domnului Isus Cristos, orice om are acces la apartenenţa poporului ales.
2. O preoţie împărătească
Marele Preot este Cel care ne-a calificat să întrăm în prezenţa lui Dumnezeu, pe baza meritelor Sale. În poporul evreu, preoţii puteau fi aleţi numai din seminţia lui Levi, iar împăraţii proveneau din seminţia lui Iuda. Poporul lui Dumnezeu este format din oameni aleşi de Dumnezeu.
3. Un neam sfânt
A fi sfânt înseamnă a fi pus deoparte. A fi pus deoparte reprezintă alegerea pe care o face Dumnezu, reprezintă identificarea omului cu Dumnezeu. Poporul sfânt este cel care merge pe drumul sfinţirii, împreună cu Dumnezeu.
4. Un popor câştigat de Dumnezeu
„Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1.18-19). Scopul lui Dumnezeu este să-I aparţinem.
Dumnezeu ne-a chemat să fim poporul Lui şi pentru a vesti lucrările Sale minunate. Proclamarea suveranităţii Sale este parte a planului Său.

(Sintezã a mesajului expus de fr. Cornel Marcu, pastor al Bisericii Baptiste din Blaj, duminicã 14 august 2011)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu