Nu există comentarii încă

Iertarea greșelilor – ce nu este iertarea

Referinţe: Matei 6.7-15

7 Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.
8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.
9 Iată, deci, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
10 vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11 Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi;
12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13 şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
14 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
15 Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Pentru a putea aplica cu credincioșie principiile biblice referitoare la iertare, trebuie mai întâi să înțelegem ce nu este iertarea și ce este iertarea.
Așadar ce nu este iertarea?
1. Iertarea nu este un răspuns natural, ci unul supranatural
De câte ori am zis în viața noastră: asta nu poate fi iertat? Și totuși, presiunea impusă în viața noastră de către Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne-a făcut să trecem peste decizia neiertării.
Există oameni care încearcă prin propria abilitate să ierte. Nu este posibil acest lucru întrucât nu stă în puterea omenească o asemenea posibilitate. Puterea lui Dumnezeu este cea care poate pune în operă procesul iertării: ”Pot totul în Cristos, care mă întărește” Filipeni 4.13.
Iertarea este un proces ce vine din Dumnezeu. În această lume, omul calcă totul în picioare, dar nu este în stare să calce peste propria mândrie.
2. Iertarea nu înseamnă reconciliere
Reconcilierea înseamnă împăcare. Reconcilierea nu înseamnă iertare, ci este, mai degrabă, un rezultat al iertării.
Iertarea nu înseamnă uitarea lucrurilor, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Iertarea mă implică doar pe mine, dar împăcarea implică două persoane: cea neîndreptățită și cea vinovată, întrucât două persoane certate nu se pot împăca decât de comun acord.
Cine oferă iertarea? Cel neîndreptățit.
”Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Coloseni 3.13. Cristos ne-a iertat pe când eram noi păcătoși, adică certați cu Dumnezeu. El a făcut o alegere, El Și-a făcut partea, partea iertării. Însă, pentru împăcare este necesar și aportul nostru.
Prin neiertare, noi nu-i blocăm de fapt pe alții, ci ne blocăm pe noi înșine, blocăm accesul nostru la Dumnezeu (vers. 15).
Iertarea este un act necondiționat și unilateral.
3. Iertarea nu este un sentiment, o simțire personală
”Nu simt că pot să-l iert!” Iertarea este un act de voință, o chestiune de alegere. Niciodată nu vom simți nevoia și capacitatea de a ierta. Întotdeauna vom nutri sentimentul răzbunării. Scriptura îndeamnă: iartă, eliberează! Depinde de alegerea noastră.
4. Iertarea nu este înlăturarea greșelilor
Comportamentul greșit nu trebuie trecut cu vederea. Iertarea nu scuză o atitudine sau un comportament greșit.
Greșeala implică o durere fizică sau o jignire la nivel emoțional.
5. Iertarea nu înseamnă eliberarea vinovăției
Satisfacția naturii umane este să vedem, cu bucurie, pedeapsa celui ce ne-a jignit. Această satisfacție implică din plin neiertarea.
Când iertăm ne deblocăm pe noi înșine și eliberăm și pe alții (vers. 14).
Prin iertare îi punem pe oameni în mâna lui Dumnezeu.
6. Iertarea nu are de-a face cu corectitudinea
În această lume, paradoxal, se cere corectitudine. Când vorbim despre iertare, corectitudinea poate fi un obstacol:
– mi se pare corect să nu fi făcut astfel
– mi se pare corect să-și ceară iertare?
Atitudinea de justițiar pretinde corectitudine, de aceea nu acceptăm să se greșească față de noi.
Cât de corecți eram înaintea lui Dumnezeu când am fost iertați de El? ”Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Luca 23.24
Noi avem de-a face cu oameni care ne jignesc. Trăim conform principiului: Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Și totuși, Dumnezeu ne-a iertat: ” În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor (…)” Efeseni 1.7
Suntem chemați să iertăm după cum și noi am fost iertați: în mod necondiționat, în urma unei alegeri de bună voie.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 5 februarie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu