Nu există comentarii încă

Îngropați ca să trăim

aliveReferințe: Romani 6.1-4

Până în acest punct, apostolul Pavel a încercat să dovedească necesitatea mântuirii. Ni s-a spus că toți suntem păcătoși. Ne-a fost arătat că există un singur mijloc de mântuire: credința în Domnul Isus Cristos. Ni s-a spus că prin așezarea credinței noastre în Isus, pentru mântuire, ni se dă darul vieții veșnice în El. Dar, Pavel ne-a anunțat că rasa umană este condamnată din cauza păcatului lui Adam! Cu toate acestea, acei oameni care vin la Isus pentru mântuire sunt mântuiți de această condamnare și primesc o viață nouă în Cristos! Începând cu acest capitol, pe durata a trei capitole, apostolul Pavel ne învață cum să ne trăim viaţa nouă, schimbată în Cristos. Chiar de la începutul capitolului, Pavel intră în detalii legate de dezvoltarea acestui subiect. Se ridică o întrebare ce scoate mai bine în evidență măreția lucrării lui Dumnezeu. Cum pot oamenii morți să trăiască? Acesta este un paradox, orice om știe că așa ceva nu este cu putinţă.  Pentru ca morții să trăiască, există trei realități pe care trebuie să le accepte. Să ne uităm în cuvintele apostolului Pavel ca să înțelegem cum poți fi îngropat și totuși să trăiești!

1. Trebuie să accepți realitatea provizoratului tău – vers.1-2

A. Un argument (vers.1) – în maniera sa obișnuită, Pavel anticipează argumentele cititorilor și se ocupă de ele de la început. Argumentul cititorilor se bazează pe Romani 5.20. În acest pasaj, ni se spune că unde este mult păcat, există mult mai mult har. Argumentul din acest verset spune, „Ei bine, în cazul în care harul vine ca rezultat al păcatului, atunci nu ar trebui să păcătuim cu atât mai mult ca să ne putem bucura de mai mult har?” Din păcate, aceasta este filosofia de viață pe care mult prea mulți creștini o trăiesc!

B. Un răspuns (vers. 2) – răspunsul lui Pavel la argumentul lor este scurt și clar: dacă suntem într-adevăr morți față de păcat, cum putem continua să trăim în păcat? În acest verset, Pavel folosește moartea ca o analogie a vieții creștine. În timp ce noi, cei care suntem în Cristos suntem mai vii decât am fost vreodată, în același timp, suntem morți! Când moartea atinge trupul fizic, există anumite modificări care au loc imediat. De îndată ce o persoană moare, își pierde toate dorințele pentru lucrurile pe care le-a folosit pentru a se bucura de ele. Dacă un om a fost un alcoolic, de îndată ce el moare, nu mai este afectat de dorința de a bea. Dacă cineva este un dependent de droguri, în momentul decesului, acesta este liber de dorința lui după pastile sau prafuri. Moartea aduce cu ea anumite limite pentru persoana afectată de ea. Același lucru este valabil și pentru un creștin! Când ne-am pus credința noastră în Domnul Isus pentru mântuire, am murit față de păcat.

Dacă nu ești mântuit, ești în pericolul condamnării eterne în iad. Dacă ești mântuit, dar trăieşti sub standardele lui Dumnezeu, ești în permanenţă monitorizat de El, întrucât trebuie ca El să pedeapsească păcatul. Dacă suntem într-adevăr morți faţă de păcat, cum putem trăi totuși sub influența păcatului? În timpul trăirii credinţei ancorate în Dumnezeul care este Calea, Adevărul şi Viaţa, suntem sub influența morții acestei lumi. Când ne-am pus credinţa în Domnul Isus Cristos am fost declarați drept copii ai lui Dumnezeu, am murit faţă de păcat. Deşi avem în continuare influența firii vechi pământeşti, păcătoase, Duhul Sfânt ne influenţează pentru a fi o făptură nouă, gata să-L slujească pe Dumnezeu. „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți subt Lege, ci sub har.” (Romani 6.11,14).

2. Trebuie să accepți realitatea poziției tale – vers.3-4a

A. Un plasament – Versetul 3 ne spune că atunci când am primit pe Domnul Isus, am fost botezați în El și, ca rezultat, am fost botezați în moartea Lui. Pavel nu se referă la botezul în apă aici, ci la botezul Duhului (1 Cor. 12.13). Cu toate acestea, botezul credinciosului prin scufundare portretizează acest eveniment.  Ceea ce Pavel ne spune este că, atunci când am fost mântuiți, am fost plasați în trupul lui Cristos. Noi suntem în El – „Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.” – Coloseni 3.3, Efeseni 2.6! Am fost puși acolo prin puterea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

B. O participare – Pavel continuă să ne spună că, atunci când am fost plasați în Cristos, am fost, de asemenea, plasați în moartea Lui! Foarte literal, atunci când Isus a murit pe cruce, toți cei care au credința în El au murit împreună cu El!  În capitolul 2 din Faptele Apostolilor observăm cercetarea de care au parte oamenii care conștientizează gravitatea stării păcătoase în care ei se aflau.

3. Trebuie să accepți realitatea potențialului tău – vers.4b

A. O paralelă – Acum, Pavel dezvăluie un adevăr palpitant pentru poporul lui Dumnezeu. Nu numai că am murit cu Isus pe cruce, dar când El a înviat din morți și noi am înviat, de asemenea! Atunci când o persoană primește pe Isus ca Mântuitor, acea persoană devine părtaș morții Sale și în aceeași clipă el devine, de asemenea, părtaș la viața Lui (Efeseni 2.5). Pentru că El a murit, suntem morți față de păcat, pentru că El trăiește, suntem vii față de Dumnezeu și față de lucrurile lui Dumnezeu! Apostolul Pavel dezvăluie un adevăr ce trebuie luat în considerare, un adevăr ce ne pune pe temelia tare şi de nezdruncinat a lui Cristos: cel ce a murit împreună cu Cristos, a înviat cu Fiul lui Dumnezeu! Dacă păcatul lui Adam ne-a influenţat pe fiecare dintre noi, tot așa, în Cristos viața veşnică este cea care ne influenţează de-acum înainte.

B. O poruncă – Din moment ce am murit față de păcat și de atunci am fost înviați la o viață nouă în Isus, există unele adevăruri pe care tu și eu trebuie să le știm. Am primit o poruncă de la Domnul, în acest verset, pentru a umbla în înnoirea vieții. Când Isus vorbea cu învăţatul Nicodim, El îi vorbea despre transformarea întregii fiinţe. Dincolo de toată învăţătura pe care o primim, trebuie să înțelegem faptul că avem parte de o poruncă ce trebuie trebuie la îndeplinire: să trăim! Trăieşte ca fiu de Rege, trăieşte ca şi copil de Dumnezeu! Din moment ce am murit faţă de păcat, avem o viaţă nouă:
– am primit o poruncă din partea lui Dumnezeu: vers.4b
– am primit o natură nouă: 2 Corinteni 5.17

Cum ar putea să trăiască oamenii morți? În realitate, ei nu pot! Există întotdeauna o problemă atunci când oamenii morți cred că sunt încă în viață. Din moment ce suntem morți, ce ar trebui să facem? Noi ar trebui să lăsăm Duhul lui Dumnezeu să trăiască din plin viața lui Dumnezeu în noi. Noi trebuie să ne socotim morți față de lucrurile acestei lumi și vii față de lucrurile lui Dumnezeu prin Duhul.

De ce există în continuare dualitatea din viaţa credinciosului? De ce mai există dorința păcătoasă împreună cu râvna Duhului Sfânt? Este necesar ca omul renăscut să trăiască în așa fel încât să facă pe placul Celui ce l-a răscumpărat. În noi trebuie făcută voia Tatălui Ceresc: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6.19-20). Există o luptă permanentă între firea veche a omului păcătos și omul nou, născut din Dumnezeu.

Îngropaţi ca să trăim: morți faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu!

(Mesaj expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 6 iulie 2014)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – PLAYER AUDIO sau
Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu