Nu există comentarii încă

Întâlnirea de pe malul celălalt

Referințe: Ioan 21:1-14

3585_17077_1În cei trei ani și jumătate de lucrare pe acest pământ, Domnul Isus a străbătut cetățile predicând evanghelia  în toate localitățile, astfel încât Cuvântul să ajungă la orice ureche, pentru că înaintea Domnului fiecare suflet are valoare și este iubit. Acum, ca și în acele vremuri poporul piere din lipsă de cunoștință. Cum Domnul Isus îi învăța pe oameni în sinagogi și noi astăzi în casele noastre de rugăciune trebuie să dăm învățătură oamenilor. Oamenii au nevoie de Evanghelie pentru a cunoaște planul mântuirii, pentu a-l cunoaște pe Domnul Isus. După ce Domnul predica cineva îl invita în casa lui: vameși, farisei, păcătoși, iar Domnul raspundea oricărei invitații. Și azi Domnul Isus răspunde oricui îi face invitația de a-l primi în viața lui. 

În pasajul nostru de referință îl vedem pe Petru cu câțiva ucenici cum merg să prindă pește în puterea nopții, însă nu reușesc să prindă nimic. Flămânzi, vlăguiți, dezamăgiți și fără Domnul lor se întorc cu corabia goală. În acea dimineață, Domnul Isus stătea pe țărm, însă ei nu-l vedeau. Nu știau că este Domnul. Oare de câte ori trudim și noi fără El, umblăm fără El, fără să-l chemăm în ajutor, fără să-l dorim, fără să-l cunoaștem. Pe marea necunoscută a vieții noastre, Cineva ne vede, ne cunoaște și ne știe toate problemele. Privește înspre noi și vrea să ne vorbească. Observăm în textul nostru cum Domnul Isus se adresează ucenicilor. Ei însă sunt nepregătiți, nu au nimic, sunt flămânzi și deznădăjduiți. Dacă Domnul ne-ar întreba astăzi despre starea noastră, noi ce-am răspunde? Cu sau fără voia noastră ne îndreptăm spre veșnicie, spre judecată și avem nevoie de un colac de salvare. Întrebarea Domnului Isus adresată ucenicilor scoate în evidență tocmai răspunsul Domnului, soluția lui, pentru că ucenicii recunosc că nu au nimic. Domnul convinge de păcat, de starea de nevrednicie și azi. Pentru că și azi El are soluția. La îndemnul Domnului Petru aruncă mreaja în partea dreaptă și aceasta se umple de pești. Ascultarea de Domnul dă roade. Trebuie să ne asigurăm că suntem cu Domnul și că El e de acord cu ceea ce facem. La un moment dat ucenicii îl recunosc pe Isus, iar Petru se încinge și merge spre El. Înaintea lui Dumnezeu nu putem să mergem oricum. Avem nevoie de neprihănirea Domnului Isus, care se capătă prin credința în El. Astfel, ca Petru, vom fi atrași de El, vom fi atrași de cer, de comoara noastră, adică de Domnul nostru, care se află pe celălalt mal, în veșnicie.

Pe mal, ucenicii găsesc revigorare, o masă copioasă, refacerea forțelor. Îl recunosc fără tăgadă pe Domnul Isus, care le întinde masa. În cer ne așteaptă împlinirea deplină, desăvârșirea noastră, veșnicia împreună cu Salvatorul nostru. Până atunci însă trebuie ca și noi să folosim năvodul nostru pentru a face de cunoscut lucrarea minunată a mântuirii pe care Domnul o are pregătită pentru oricine își recunoaște păcatele și se pocăiește. Dumnezeu vrea să se lase cunoscut, ne cheamă să-l cunoaștem prin Domnul Isus care ne invită și pe noi să stăm la masa lui.

(Sintezã a mesajului expus de fr. Viorel Candreanu, pastor al Bisericii Baptiste Betel din Ipotești, Suceava , joi, 17 octombrie 2013)

Postează un comentariu