Nu există comentarii încă

Isus – Omul suferinţei


Referinţe: Isaia, capitolul 53

1  Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2  El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3  Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă.
4  Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5  Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6  Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7  Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8  El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9  Groapa Lui a fost pusă între cei răi şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, cu toate că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.
10  Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
11  Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12  De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.
   Domnul Isus Cristos S-a implicat în viaţa oamenilor din vremea Sa. Contemporanii Lui au fost uimiţi de trăirea şi învăţătura pe care a dat-o El.
   Dincolo de putere şi autoritate, de măreţie şi slavă, vedem un tablou care ne face să ne întoarcem privirea. O scenă care te mişcă profund: Cel care are toată puterea, care a creat frumosul şi absolutul, apare transfigurat din cauza durerii şi a suferinţei.
   Acesta este tabloul lucrătorului aflat în plină activitate, care nu are timp să se preocupe de Sine.
   Cel mai bogat din Univers trăia în sărăcie, cei mai devotaţi prieteni se aflau şi ei în aceeaşi stare materială. Moartea L-a plasat între răufăcători. Iată contextul în care se afla Fiul lui Dumnezeu.
1. Descrierea omului suferinţei – vers.4-5
   Suferinţa a venit din mâna oamenilor şi a lui Dumnezeu, din cauza păcătoşilor şi a oamenilor care, deşi se credeau fără păcat, erau corupţi şi imorali.
   Batjocura oamenilor păcătoşi a fost îndreptată împotriva Celui căruia nu-I puteau sta împotrivă. Fiul lui Dumnezeu era dezonorat de propria creaţie.
– Luca 22.63-65: „Oamenii, care păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau. L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Prooroceşte, cine Te-a lovit?” Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri.”
– Matei 27.28-30: „L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!” Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau în cap.”
   Suferinţa Lui este greu de imaginat. Fiinţa chinuită de pe lemnul crucii, a căror muşchi refuzau să mai lucreze, a cărui sânge se scurgea din trupul vlăguit, nu era un om de rând: era Însuşi Dumnezeu! Apa creată de El nu Îi era dată pentru potolirea setei, aerul pe care El L-a dat oamenilor pentru a trăi, nu mai putea ajuta plămânii istoviţi. Şi toate acestea numai din cauză că „noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui”. Noi suntem pricina dispreţuirii Lui.
   Suferinţa Sa imensă a fost cauzată de fiecare dintre noi. Pentru ca noi să putem intra pe calea relaţionării cu Dumnezeu, Domnul Isus a trebuit să îndure aceste chinuri.
2. Lucrarea omului suferinţei – vers. 6-7, 10b-11
   Lucrarea Lui fost să ajungă la Golgota, a fost lucrarea de a se substitui nouă, de a ne înlocui în vederea preluării pedepsei. A fost o lucrare de înlăturare a puterii şi vinovăţiei păcatului şi de aducere a păcii şi bucuriei în vieţile noastre. „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Ioan 1.29.
   Eliberarea şi puterea vin atunci când îţi aţinteşti prvirea asupra Lui.
3. Planul omului suferinţei – vers. 11b
   După ce am văzut că totul din noi striga împotriva lui Dumnezeu şi ne osândea, observăm acum că Fiul lui Dumnezeu pune la cale un plan: „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” Romani 8.28.
   Prin jertfa Lui, Isus avea să-i aşeze pe mulţi oameni într-o stare plăcută lui Dumnezeu. Avea să fie restabilită astfel relaţia ruptă a omului cu Dumnezeu.
4. Realizările omului suferinţei – vers. 12
   Jertfa lui Cristos Îi dă dreptul de a se bucura de răsplata lui Dumnezeu. „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al măririi, în ceruri.” Evrei 8.1. El se află la dreapta Tatălui, în slava pe care o avea înainte de a veni pe Pământ. Această slavă doreşte s-o împartă cu noi:
– Efeseni 1.11-12: „În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Cristos.”
– 1 Tesaloniceni 4.16-17: „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”
   Îl aşteptăm pe Domnul nostru, ca El să vină şi să ne ducă în slava Tatălui, în prezenţa Celui ce ne-a oferit şansa de a trăi etern cu El, tocmai prin jertfa Sa.
   El a fost chinuit, dispreţuit, batjocorit, dar şi înviat şi glorificat în slava lui Dumnezeu. Glorie Lui!
 (Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminicã, 6 februarie 2011)
 
   Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau
 
   Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu