Nu există comentarii încă

Mesajul lui Cristos pentru cei cu probleme și vise spulberate

Referinţe: Ioan 20.24-29

toma   Este necesară o privire mai atentă asupra lui Toma, întrucât este posibil să se fi ajuns un pic cam departe cu mesajele despre acest ucenic. Dacă studiem în profunzime povestea vieții lui, îndoiala lui Toma pare mult mai ușor de înțeles. Luarea în considerare a tuturor probelor furnizate de evenimentele descrise în Noul Testament ne va ajuta să-l vedem într-o lumină diferită față de până acum. Studiul Scripturii ne ajută să găsim învățătura corectă și să aprofundăm adevărurile revelate de Creator.

1. Descrierea caracterului lui Toma

A. Era geamăn. Deși Biblia nu ne oferă detalii privitoare la apartenența familiei sale, numele lui este legat de această caracteristică.
B. A posedat un curaj enorm. De-a lungul veacurilor a ajuns să fie perceput ca și un personaj șters, neîncrezător, lipsit de strălucirea credinței. Evanghelia după Ioan capitolul 11, versetul 16 îl înfățișează ca pe un om hotărât care, în ciuda conștientizării pericolului ce îi pândea pe Isus și ucenici, este gata pentru acțiune hotărâtă.
C. Nu a acceptat răspunsuri superficiale. În tabloul cinei dinaintea arestării Domnului îi vedem pe ucenici strânși în jurul Mântuitorului. Toma ascultă cuvintele Lui, iar în mintea sa se nasc întrebări sincere și pertinente. Credința i se consolidează pe baza întrebărilor puse și a răspunsurilor primite.
D. Era foarte devotat lui Isus Cristos.

2. Descrierea cadrului istoric

A. Nici un ucenic nu a crezut de la început. Dacă am fi fost de față cu ucenicii în prima zi după înviere, am fi crezut sau nu? După 2000 de ani de evidențe și dovezi ne este ușor să spunem ”da”, dar atunci am fi crezut zvonurile auzite? Ucenicii, deși auziseră profețiile lui Isus cu privire la moartea și învierea Sa, au uitat…
B. Toma nu era prezent. Durerea pricinuită de pierdea cuiva drag se poate manifesta în două moduri:
– nevoia de comuniune, de legătură cu alte persoane, împărtășirea suferinței cu alții.
– nevoia de solitudine. Retragerea în singurătate, în scopul mângâierii suferinței. Se pare că acest mod a fost ales și de Toma, de aceea nu a fost de față cu ucenicii la prima înfățișare a lui Cristos.

3. Descrierea cadrului teologic

A. Toma nu era un sceptic. Oamenii sceptici pot fi împărțiți în două categorii:
– oameni cu inimă rațională. Ideologia lor este: „nu cred și nimic nu mă poate convinge.” Resping orice, nu caută răspunsuri, ci doar argumente pentru necredința lor. Matei 16.1-4 ne arată pe fariseii care cereau un semn, ca argumentare pentru îndoielile lor.
– oameni ce caută argumente. Sunt persoanele ce doresc să afle răspunsuri pentru a înlătura îndoiala din inima lor. Toma făcea parte din această categorie.
B. Îndoiala lui izvora dintr-o inimă frântă. Domnul Isus a fost răspunsul pentru multe întrebări fără răspuns ale ucenicului, dar iată-L acum ieșit din scena istoriei. Câtă dezamăgire pentru Toma!
C. El nu refuza să creadă, dar nu putea crede. Învierea nu era un lucru ușor de crezut, nici chiar pentru ucenici.

4. Descrierea cadrului practic

A. Isus l-a invitat pe Toma să vadă el însuși. Toma reprezintă frământarea unei inimi ce caută răspunsuri pentru edificarea credinței. Creștinismul se bazează pe evidențe verificate. Evanghelia este Vestea Bună că în istorie s-a întâmplat ceva: Isus a venit, a murit și a înviat.
B. Adeseori, îndoielnicii cei mai mari devin credincioșii cei mai puternici. Declarația lui Toma: ”Domnul meu şi Dumnezeul meu!” reprezintă un strigăt de biruință al credinței.
C. Binecuvântările se revarsă peste cei care cred ceea ce Dumnezeu a spus. ”Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” (vers. 29b). Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu azi pentru mine și pentru tine!

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 12 mai 2013)

Postează un comentariu