Nu există comentarii încă

O credinţă care nu se clatină

Referinţe: Evrei 11.20-22

20  Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare.
21  Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”
22  Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale.

În pasajul de astăzi ni se prezintă trei bărbaţi a căror credinţă, plină de putere şi speranţă, depăşeşte limitele lumii prezente şi ajunge în Cerul prezenţei lui Dumnezeu.
Isaac, unul dintre aceşti oameni, lasă ca moştenire copiilor săi, nu sume mari de bani sau terenuri, ci binecuvântarea sa, cheamă peste ei puterea lui Dumnezeu.
Privirea noastră însă, se va concentra pe Iosif, un om care s-a confruntat cu adversităţi multiple, pe de-o parte, succes şi binecuvântare, pe de altă parte.  Credinţa lui a fost, totuşi, constantă.

1. O credinţă care nu se clatină în faţa unor adversităţi violente.
Pizma fraţilor săi i-a împins pe aceştia la a planifica moartea lui Iosif. „Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare” Geneza 37:18. Dumnezeu a schimbat planul lor cel rău şi Iosif a rămas în viaţă, chiar şi departe de casa tatălui său iubit. Iosif ar fi avut, în aparenţă, motive de a privi spre cer cu mânie. El însă se smereşte sub mâna Celui Tare, convins fiind că: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Romani 8.31.

2. O credinţă persistentă, care nu este răsfăţată de succes sau prosperitate.
„Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, Egipteanul. Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca. Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea” Geneza 39.2-4.
Momentele de bine sunt mai dificile pentru un credincios decât momentele de lipsă şi durere. Când îţi merge bine şi prosperi, crezi că eşti stăpân pe propriul destin. Iosif nu s-a lăsat prins în cursa aceasta.  Succesele pe care le-a experimentat,  nu l-au îndepărtat de Dumnezeu,  nu l-au făcut să uite de rugăciune şi de relaţia sa corectă cu Dumnezeu.

3. O credinţă persistentă nu este lipsită de ispite.
„După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!” El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, în afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Geneza 39.7-9. Păcatul care i se propune, Iosif îl respinge întrucât consideră că încalcă voia lui Dumnezeu. El respinge provocarea ce i se face, pentru că ceea ce doreşte Dumnezeu este mai presus de propriile plăceri.

4. O credinţă persistentă nu este deranjată de acuzaţii false şi cauze nedrepte.
„Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară, a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare. Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară” Geneza 39.13-15. O viaţă de succes! Dintr-o dată însă, apar acuzaţiile. Acuzaţii false. Acuzat pe nedrept Iosif, omul plin de succes, ajunge un întemniţat.
Dacă îl vei cinsti pe Dumnezeu şi în momentele de restrişte, El îţi va oferi cinstea Sa. Încrederea în Dumnezeu va fi întotdeauna răsplătită!

5. O încredere persistentă este o credinţă neperturbată de promisiuni uitate.
„Mai marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat” Geneza 40.23. Dumnezeu îşi face întotdeauna lucrarea la timpul hotărât de El. Chiar dacă oamenii uită, El le aduce aminte de promisiunile făcute, atunci când considerră că este momentul oportun.

6. O credinţă persistentă nu este influenţată de raţionamente umane.
Binele şi răul se ţes împreună pentru a lucra planul lui Dumnezeu, chiar dacă oamenii nu înţeleg cum se poate realiza acest lucru.

7. O credinţă persistentă nu se limitează la orizonturi legate de timp.
Avem o perspectivă limitată, orizontul gândirii noastre este limitat. Oamenii sunt limitaţi.
„Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” Evrei 11.1.
Credinţa vede ce nu poate fi văzut. Iosif vedea dincolo de suferinţă şi durere. „Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.” Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici” Geneza 50.24-25.
Dumnezeu ne cercetează şi doreşte să ne scoată din Egiptul robiei păcatului. Credinţa ne ancorează în Dumnezeu. La o astfel de viaţă de credinţă ne cheamă Dumnezeu. Vrei o credinţă care să te facă să-L aştepţi pe Domnul Isus şi să te ajute să-L vezi pe Dumnezeu?

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminicã, 17 iulie 2011)

Postează un comentariu