1 După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:
2 Simon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus, erau împreună.
3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine” i-au zis ei. Au ieşit şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.
4 Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.
5 „Copii” le-a zis Isus „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”.
6 El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
7 Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era desbrăcat, şi s-a aruncat în mare.
8 Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât ca la două sute de coţi.
9 Când s-au pogorât pe ţărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.
10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.”
11 Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari: şi, cu toate că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.
12 „Veniţi de prânziţi” le-a zis Isus. Şi nici unul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?” căci ştiau că este Domnul.
13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.
14 Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi.
1. Dependenţa noastră de Dumnezeu
După învierea lui Isus, ucenicii, la porunca Domnului, pleacă in Galileea. Aici, fără o ocupaţie anume, Petru se hotărăşte la un moment dat să iasă la pescuit. I se alătură încă şase ucenici. După o noapte de trudă rezultatul este dezastruos: nu au reuşit să prindă nimic. Isus îi trimisese, dar nu pentru a pescui peşte, ci pentru a pescui oameni.
Ei s-au întors astfel la felul lor vechi de vieţuire. Nu era nimic greşit în a pescui, dar Dumnezeu avea cu ei un alt plan. Numai la porunca Domnului mreaja lor a fost umplută. Principiul de aplicat este: cere sfatul şi călăuzirea lui Dumnezeu înainte de a începe orice lucru. Avem nevoie de Dumnezeu în orice aspect al vieţii.
Isus întreabă: „aveţi ceva…?”, răspunsul sec se lasă parcă aşteptat: nu! Cu alte cuvinte, aveţi ceva când semănaţi în firea pământească, când umblaţi călăuziţi de propria fire? La falimentul ucenicilor Domnul Isus vine cu o provocare: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei şi veţi găsi.” Scurt, precis şi… eficient. Fără comentarii, fără lamentări, fără scuze.
Care a fost rezultatul ascultării de Isus:
– unul dintre ucenici îl recunoaşte pe Domnul
– alt ucenic se aruncă în apă pentru a junge mai repede la mal
– ceilalţi ucenici aşteaptă supuşi porunca lui Dumnezeu
Dumnezeu se foloseşte de efortul oamenilor: ucenicii aruncă mreaja, o ridică plină, vâslesc pentru a ajunge la mal. Efortul omului, la porunca lui Dumnezeu, este eficient.
2. Datoria noastră faţă de Dumnezeu
Care este aceasta? „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” (vers. 15-17).
De câtă ascultare dăm dovadă înaintea lui Dumnezeu? Câţi oameni au fost atinşi de mărturia noastră? Ascultarea noastră de Dumnezeu este dintr-un simţ al datoriei sau din pasiune? „Simone, paşte oile Mele!” Dedicarea noastră faţă de Dumnezeu nu este pentru o vreme, ci este pentru totdeauna.
3. Devoţiunea noastră faţă de Dumnezeu
Îndemnul lui Isus adresat lui Petru este „Vino după Mine!” (vers. 19).
Când Mântuitorul vorbeşte, atunci nu mai trebuie să ne pierdem timpul cu nimic altceva, ci trebuie să-L urmăm necondiţionat, răspunzând astfel provocării Lui.
Isus îţi spune: „Vino după Mine!” Ce vei face?
(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminicã, 18 aprilie 2010)
Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau
Ascultaţi mesajul aici