Nu există comentarii încă

Părinți și copii

Referinţe: Luca 1.17

parintii   Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
Fiinţa umană este o îngemănare a unor dimensiuni diferite una de alta: spirituală, intelectuală, emoţională şi biologică.

1. Dimensiunea spirituală

   Este reprezentată prin facultăţile cu care Dumnezeu a înzestrat fiinţa umană pentru în vederea intrării în legătură cu lumea spirituală. Omul este o convieţuire de fiinţă dumnezeiască şi materie. Copiii se nasc aşa cum ne-am născut şi noi, într-o natură păcătoasă şi într-o lume păcătoasă. Relaţiile copiilor cu ceilalţi oameni este însă influenţată de relaţiile lor cu Dumnezeu, cu lumea spirituală. „Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.” (Deuteronom 6.6-9) Deşi copiii nu sunt învăţaţi de nimeni în acest sens, ei aleg să mintă, să fie neascultători, să facă lucruri ce nu trebuie făcute. Cu toate că eforturile omului sunt necesare, mai important este să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru educare şi formarea caracterului copiilor noştri. Fiecare copil are personalitatea lui unică, de aceea metodele cu care îi abordăm vor fi diferite.

2. Dimensiunea intelectuală

   Facultăţile cognitive ale fiinţei umane sunt cele ce caracterizează această componentă a omului. Mediul în care cresc copiii astăzi este radical diferit de mediul din trecut. Copiii au acces la gândurile oamenilor, nu la gândurile lui Dumnezeu: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9). Mintea copilului este ca un ogor gata pentru semănat. Responsabilitatea noastră este de a sădi în mintea copiilor gândurile plăcute lui Dumnezeu.

3. Dimensiunea emoţională

   Cuprinde sfera sentimentelor, a emoţiilor, precum şi cele mai intime trăiri lăuntrice. Copiii au nevoie de dragoste ca de aer şi de apă. Prima şi cea mai benefică formă de dragoste de care are nevoie copilul este dragostea de mamă.
Timpul petrecut cu copiii este o investiţie afectivă care te va răsplăti cu generozitate mai târziu în viaţă. Relaţia dintre Dumnezeu şi om este comparată cu cea dintre părinte şi copil, întrucât El a oferit omului şansa de a deveni copil de Dumnezeu: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.12)

4. Dimensiunea biologică

   Trupul nostru are anumite nevoi si caracteristici de care trebuie să ţinem seama. Dintre toate făpturile care se nasc sub soare, puiul de om are cea mai lungă copilărie. În procesul de creştere, este important să păstrăm echilibrul între lucrurile care contribuie la maturizarea copilului şi tendinţele autodistructive ale copilului de care trebuie protejat.

   Aşadar, pentru că omul este o fiinţă aşa de complexă, a apela la Creatorul său este nu numai o necesitate, ci chiar un imperativ. Isus Cristos este nevoia familiei, El poate aşeza relaţia dintre părinţi şi copii în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Ai nevoie de Cristos Domnul în casa ta, invită-l în familia ta şi în inima ta, întrucât ISUS CRISTOS este: Calea, Adevărul şi Viaţa!

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 10 februarie 2013)

Postează un comentariu