Nu există comentarii încă

Proclamarea Evangheliei lui Cristos – 4 martie 2012

LA REVEDERE, ÎN FAŢA LUI CRISTOS

Referinţe: Luca 23.32-43

32  Împreunã cu El duceau şi pe doi fãcãtori de rele, care trebuiau omorâţi împreunã cu Isus.
33  Când au ajuns la locul, numit „Cãpãţâna” L-au rãstignit acolo, pe El şi pe fãcãtorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga.
34  Isus zicea: „Tatã, iartã-i, cãci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împãrţit hainele Lui între ei, trãgând la sorţi.
35  Norodul stãtea acolo şi privea. Fruntaşii îşi bãteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; sã Se mântuiascã pe Sine însuşi, dacã este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
36  Ostaşii, de asemenea, îşi bãteau joc de El; se apropiau, Îi dãdeau oţet,
37  şi-I ziceau: „Dacã eşti Tu Împãratul Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”
38  Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împãratul Iudeilor.”
39  Unul din tâlharii rãstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!”
40  Dar celãlalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândã?
41  Pentru noi este drept, cãci primim rãsplata cuvenitã pentru fãrãdelegile noastre; dar omul acesta n-a fãcut nici un rãu.”
42  Şi i-a zis lui Isus: „Doamne, adu-ţi aminte de mine, când vei veni în Împãrãţia Ta!”
43  Isus a rãspuns: „Adevãrat îţi spun cã astãzi vei fi cu Mine în rai.”

   În săptămâna premergătoare morţii Sale, Domnul Isus Cristos a vorbit despre lucrarea Lui, a instituit lucrarea de rememorare a morţii Sale, Cina sau Masa Domnului. El a avut parte de trei procese nedrepte şi, deşi în timpul proceselor nu a luat cuvântul pentru a se apăra, pe crucea Golgotei a vorbit de şapte ori. Cu un glas puternic uneori sau, dimpotrivă, mai domol, a rostit cuvinte ce nu au fost pregătite dinainte, cuvinte ce constituie o adevărată mângâiere pentru sufletele noastre.
Adresantul unei exprimări – vers. 33-34a
Destinatarul exprimării: „Tatã, iartã-i, cãci nu ştiu ce fac!” nu era nimeni altul decât Dumnezeu Tatăl. „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?” avea să fie cea de-a doua adresare către Dumnezeu, iar al treilea cuvânt adresat Tatălui era suspinul: „Tatã, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!”
Rugăciunea pe care Isus o rosteşte pe cruce nu o adresează oricui, ci lui Dumnezeu, Suveranul Creator. În timpul suferinţei Lui, Isus S-a adresat lui Dumnezeu. Putem astfel să învăţăm din aceasta că în momentele de restrişte ale vieţii, apropierea de Dumnezeu este cel mai bun lucru pe care îl putem face.
Isus a predicat iertarea şi a practicat iertarea. Deşi ar fi putut ridica glasul împotriva celor ce-L torturau, El S-a rugat pentru iertarea lor.
Autoritatea de care a dat dovadă se regăseşte în câteva aspecte ce se evidenţiază:
– autoritatea statutului – demonstrează chemarea Sa
– autoritatea Scripturilor – arată autoritatea cuvântului ce-L însoţeşte
– autoritatea sfinţeniei – dovedită prin natura caracterului Său
Una dintre cele mai mari nevoi pe care o experimentează omul este nevoia de iertare. Cel mai tragic lucru pe care-l poate trăi cineva este să audă spunându-i-se: nu te iert! Cât de mult ne doare neiertarea.
Când Isus a argumentat în rugăciunea Sa că oamenii vinovaţi de suferinţele Sale nu ştiu ce fac, S-a referit la ignoranţa de care au dat dovadă:
– ignoranţa cu privire la persoana de pe cruce – nu au realizat că Isus era întruparea Regelui de pe tronul lui David, a lui Mesia-Unsul, a Mântuitorului omenirii şi a Fiului lui Dumnezeu
– ignoranţă cu privire la profeţiile făcute. Enumerăm doar câteva dintre profeţii:
a. Psalm 22.18 – împărţirea hainelor – Luca 23.34
b. Psalm 69.21 – oferirea oţetului – Luca 23.36
c. Isaia 53.12 – răstignirea – Luca 23.33
– ignoranţă cu privire la propria păcătoşenie – preoţii şi cărturarii care au planificat omorârea lui Isus considerau că scapă omenirea de rău, în realitate însă, răul era cuibărit în inimile lor. Păcatul nu era prezent în Isus, ci în vieţile oamenilor.
A ascultat Dumnezeu rugăciunea lui Isus? Da! Oamenii nu au fost distruşi instantaneu pentru grozăvia actului ce-l îndeplineau, ci Dumnezeu a îngăduit să trăiască în continuare şi să aibă posibilitatea iertării. Suntem conştienţi de faptul că tot astfel se întâmplă şi cu noi? De câte ori Dumnezeu ar fi putut să ne distrugă într-o clipă pentru păcatele pe care le-am înfăptuit? Rugăciunea pe care a făcut-o atunci Isus are efect şi azi asupra vieţilor noastre. Dumnezeu ascultă şi azi rugăciunea lui Isus, cu privire la vieţile noastre.
Iertarea şi iertarea au un numitor comun: grozăvia situaţiei.
Grozăvia neiertării reiese în două situaţii:
– atunci când experimentezi neiertarea
– atunci când exprimi neiertarea
Nu poate fi experienţă mai groaznică decât aceea de a nu dori iertarea, de a fi eliberat de vină. Groaznic este însă şi atunci când hotărăşti să ţii legat pe cineva şi să nu-i oferi iertarea. Nu realizezi că, de fapt, cel legat eşti chiar tu!
Ce extraordinar este însă să experimentezi iertarea! Vrei să trăieşti şi tu această experienţă? Mai întâi trebuie să o ceri, trebuie mai întâi să spui: iartă-mă!
Fiul lui Dumnezeu a venit în lumea noastră, a suferit durere şi ruşine pentru ca oamenii să poată avea parte de iertare. Nu ar fi minunat ca astăzi să beneficiem de iertarea lui Dumnezeu? Nu ar fi minunat ca şi noi, la rândul nostru, să iertăm celor ce ne-au greşit?
Argumentăm că a ierta este greu, putem însă să urmăm câţiva paşi care să ne uşureze această povară:
– să comparăm suferinţa noastră cu cea a Domnului Isus Cristos
– să rememorăm de câtă iertare am beneficiat din partea lui Dumnezeu
– să mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne oferă El zilnic
– să ne rugăm pentru persoana care ne-a rănit sufleteşte
– să ne gândim cum i-am putea face bine
– să ne rugăm rugăciunea „Tatăl nostru”. Vom ajunge la pasajul: iartă-ne, precum şi noi iertăm (…). Inimile noastre vor ajunge astfel să fie cercetate de Cuvântul lui Dumnezeu.
Mulţumim Domnului Isus Cristos că a plătit preţul iertării noastre, că a mijlocit înaintea lui Dumnezeu rugându-se pentru noi şi că zi de zi ne învaţă importanţa iertării pe care trebuie să o oferim, la rândul nostru.

(Sintezã a mesajului expus de fr. Doru Hnatiuc, pastor al Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, duminică, 4 martie 2012)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu