Nu există comentarii încă

Realismul creștin

Referințe: Ioan 13:31-38, 14:1-7, 27

realist   Când Domnul Isus le spune ucenicilor că va părăsi această lume, aceștia intră în panică. Obișnuiți deja cu prezența Sa, familiarizați cu lucrările Sale, la aflarea acestei vești sunt luați pe nepregătite. Ei privesc lucrurile dintr-o perspectivă greșită. Domnul Isus vrea să ne învețe însă să privim lucrurile dintr-o perspectivă corectă, realist.

1. Optimismul naiv

   Una dintre perspectivele incorecte de abordare a lucrurilor este reprezentată de optimismul naiv. Totul este perceput ca fiind bine, viața fiind dominată de un pozitivism cronic. Așa s-a născut neoumanismul care pune omul în centrul tuturor lucrurilor, ca un mic dumnezeu. Mai mult, știința, dezvoltarea tehnologiei, au făcut din om o ființă care ajunge să se creadă în control total asupra lucrurilor.

2. Pesimismul bolnăvicios

   La extrema cealaltă se află un pesimism bolnav, care scoate în evidență doar partea negativă a vieții. Chiar și din Biblie, sunt preferate  versetele negativiste, ale judecății, ale mâniei lui Dumnezeu. Această abordare nu reprezintă decât tot o evanghelie incompletă.

3. Realismul biblic

   Dumnezeu vrea să ne învețe echilibrul, simțul corect al realității, eliminarea extremelor și abordarea cu realism a vieții. Domnul vrea ca noi să știm exact cine suntem, unde ne aflăm și încotro mergem. El ne face să înțelegem că răul și binele conlucrează pe acest pământ și echilibrul izvorăște din Domnul Isus. Realismul biblic este fundamentat pe trei nivele:

a) trecutul 

   Apăsarea sentimentului de vinovăție și povara păcatului trebuie clarificate. Creștinul știe că ce putea fi mai rău a trecut. Isus a murit pentru noi ca să ne ierte vinovăția, a plătit pentru păcatele noastre. Sentimentul iertării păcatelor trebuie reîmprospătat mereu.      Trebuie să renunțăm la propria variantă de iertare și să-i dăm credit Domnului. El a rezolvat trecutul. Prin El și trecutul nostru poate fi rezolvat și oricât de întunecat ar fi acesta, în Domnul Isus vedem strălucirea.

b) prezentul

   Problema prezentului este ego-ul nostru. Acesta își cere mereu drepturile și noi trebuie să fim conștienți că există și rău și bine în prezent. Schimbarea trebuie făcută în centrul ființei noastre. Domnul Isus poate intra să domnească în noi și să sufoce sinele nostru. Dragostea de sine dispare și este înlocuită de dragostea lui Hristos. Chipul lui Hristos se imprimă și se dezvoltă în noi cu cât creștem în relație cu El.

c) viitorul 

   Viitorul este guvernat de frică și nesiguranță. Frica de moarte este cea care paralizează bucuria de a trăi. Înălțarea Domnului trebuie să ne dea speranța revederii și astfel dobândim perspectiva corectă a vieții. Ce e mai bun, adică învierea, va veni în viitor. Învierea duhovnicească atrage învierea trupească. Acum cunoaștem și avem semnele a ce va veni, însă tot ce e mai bun ne așteaptă în viitor.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Emil Bartoș, joi, 02 mai 2013)

Postează un comentariu