Nu există comentarii încă

Realitatea conflictului

conflictReferințe: Matei 18.21-35

Conflictele sunt realităţi cotidiene, realităţi pe care le trăim din plin. Conflictele impersonale se referă la calamităţile prin care trecem (incendii, inundații sau altele de genul acesta). Conflictele relaţionale sunt însă şi mai dureroase. Acestea se referă la rupturile relațiilor personale pe care le experimentăm unii cu alţii. Însă o şi mai mare dramă este conflictul relaţional cu Dumnezeu. Asistăm în zilele noastre la o escaladare a rupturii relației omului cu Dumnezeu. Atunci când eşti într-un conflict cu cineva, iertarea este singura modalitate de rezolvare a stării conflictuale. Crucea este rezolvarea conflictului dintre om şi Dumnezeu, pentru că la cruce este prezentă iertarea.

Dacă privim iertarea doar ca şi număr, un număr de șanse oferite, atunci aceasta este o viziune greşită asupra iertării. Petru a pus o întrebare într-un mod greșit, el nu avea în minte iertarea ca şi fapt, ci, mai degrabă, dorea autoîndreptăţirea. Pildele în Noul Testament au de fapt un singur adevăr central și pe acesta vrem să-l identificăm.

1. Îndurarea regelui – vers. 23-27

Nu are rost să facem calcule cu privire la cuantumul sumei de zece mii de galbeni, ci mai degrabă trebuie să înțelegem că este vorba despre valoarea unei datorii ce nu poate fi plătită. Regele nu a stat să calculeze rate sau alte modalități de plată ale datoriei – oricum era imposibilă recuperarea valorii – ci, în mărinimia sa, a oferit graţierea, a iertat datoria cea mare.

2. Împietrirea datornicului – vers. 28

Pe cât de mare este îndurarea regelui, pe atât de mare este răutatea robului ce nu a știut să ofere îndurarea la rândul lui. Să nu ne grăbim însă să condamnăm. Textul arată cu degetul înspre fiecare dintre noi, pentru că nici noi nu iertăm, deși așa a făcut Regele nostru cu noi.

3. Condamnarea datornicului

Condamnarea de care se vorbeşte aici ne duce cu gândul la chinul veşnic, departe de Faţa lui Dumnezeu. Tocmai aceasta condamnare ar trebui să ne ducă cu gândul și la iertarea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o, ar trebui să ne gândim la mila Domnului ce ne-a iertat. Atunci, cum trebuie să ne relaţionăm cu privire la alţii?

– Oare trebuie să iertăm ca să fim iertaţi? Aici sunt prezente două extreme: pe de-o parte legăm bunăvoinţa lui Dumnezeu de bunătatea noastră, pe de altă parte trăim fără să iertăm căci Dumnezeu este bun. În ambele variante pierdem viziunea crucii, a iertării oferite acolo.

– Aşează-i pe cei de lângă tine sub harul lui Dumnezeu, nu sub legea ta. Nu justiția noastră este corectă, nu dorința de a face dreptate sau a ni se face dreptate trebuie să fie prioritatea noastră, ci smerirea sub mâna lui Dumnezeu.

– Când eşti într-un conflict, du-l la cruce. La cruce era datoria noastră pe care o veşnicie întreagă nu am fi putut-o plăti. Ofensa păcatului nostru este îndreptată împotriva Creatorului, de aceea păcatul nostru are efect veşnic, dacă nu este iertat de către Domnul vieţii, Isus Cristos.

– De ce ai nevoie de Evanghelie? Ca să știi ce înseamnă Evanghelia trebuie să o guşti, trebuie să știi care este „gustul” ei. Ne place lumea şi gustăm din ea din plin întrucât credem că lumea este cea care ne va oferi deplină satisfacţie, realitatea este însă că făcând acest lucru ne mulțumim cu prea puțin, pentru că Dumnezeu este singurul care ne poate satisface pe deplin.

Dumnezeu să ne dea puterea de a ierta. Soluția este Dumnezeu!

(Mesaj expus de pastorul Iosua Faur, duminică, 30 noiembrie 2014)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – PLAYER AUDIO sau
Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu