Nu există comentarii încă

Realitatea iadului

Referinţe: Ioan 3.16

16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

   Cum Îl percepem pe Dumnezeu? Nu cumva ca pe o persoană care trebuie să ne ofere sprijin material atunci când suntem în nevoi, care să ne dea sănătate atunci când suntem bolnavi, care să ne ofere tot ceea ce credem noi că ne este necesar?
   Textul de azi, ne place să credem că ne vorbeşte doar despre un Dumnezeu tolerant, dar dacă privim mai atent, vedem că este mai mult de atât.
   Nu putem înţelege cât de mulţi sunt cei pe care i-a iubit Dumnezeu. Nu numai oamenii din ziua de azi, ci şi cei care au trăit înaintea noastră, de la întemeierea lumii până azi. Avem de a face cu un Dumnezeu iubitor, dar şi cu Dumnezeu sfânt, care nu poate tolera, nu poate privi păcatul. În prezenţa lui Dumnezeu nu poate exista rebeliunea păcatului.
   Isus te iubeşte! Această afirmaţie nu trebuie tratată cu zâmbetul pe buze, ci cu frică şi cutremur în inimă. Mântuirea este gratuită, dar nu este ieftină. Cum te vezi în această zi? Te vezi păcătos? Necurat înaintea lui Dumnezeu? Ca să te poţi apropia şi să stai în prezenţa Domnului, a fost trimis Fiul Său să moară în locul nostru.
   Omul este o fiinţă veşnică. Dumnezeu nu are început, nici sfârşit. Omul are început, dar nu are sfârşit. Vestea bună este că nu terminăm cu viaţa atunci când murim. Vestea proastă este că nu terminăm cu viaţa atunci când murim. Omul va învia cu un trup nou, un trup perfect. Veşnicia va fi trăită în rai sau în iad. Perspectiva pe care o avem cu privire la aceste două locuri, ne arată cât de aproape de Dumnezeu ne trăim viaţa. Dacă percepem raiul ca pe un loc de distracţie fără sfârşit, din care Dumnezeu lipseşte, este clar faptul că avem o perspectivă greşită despre veşnicie.
   Suntem făcuţi să tânjim după Dumnezeu. Iadul este despărţirea pe veci de Dumnezeu, trăirea fără prezenţa Sa. Cum putem schimba destinaţia noastră veşnică? ''…a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică''.
   Evanghelia, vestea bună a Bibliei, nu vorbeşte numai despre salvare. Ea vorbeşte despre iad, despre pierzare. Ea vorbeşte despre un Dumnezeu de care trebuie să ne temem. Ea vorbeşte despre un Dumnezeu care solicită credinţă. Credinţa înseamnă să faci ceva împotriva oricărei logici, să te gândeşti la Cel care a murit acum 2000 de ani şi să activezi acea jertfă, aplicând-o la viaţa ta.
   Toţi oamenii au fost iubiţi de Dumnezeu, dar vor fi împărţiţi în două categorii pe baza unui singur principiu: împăcarea cu Dumnezeu, prin Cristos.
   Aceasta este decizia pe care trebuie să o ia omul care doreşte să trăiască veşnic aproape de Dumnezeu şi departe de iad. Tu ai luat această decizie?

(Sintezã a mesajului expus de Marius Cruceru, duminicã, 7 februarie 2010, în cadrul zilelor de evanghelizare)

Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu