Nu există comentarii încă

Reconstrucție și rededicare

Referinţe: Ezra 3.1-13

TEMPLE_RUINS-JERUSALEM1Anul 537 Î.C. este anul întoarcerii poporului evreu din robia babiloniană ce a durat 70 de ani. Aspra robie de care au avut parte a fost rezultatul nesupunerii lor în fața voii lui Dumnezeu. Întoarcerea lor nu a fost totuși una ușoară. Imaginea ce se înfățișa în fața ochilor lor era una dezolantă: dărâmături, buruieni crescute peste tot, moloz, ruine, Templul dărâmat – o imagine descurajantă. Pasajul nostru poate fi structurat în câteva părți esențiale:
– vers. 1-6: zidirea altarului
– vers. 7-9: așezarea temeliilor Templului
– vers. 10-11: oprirea din lucru
– vers. 12-13: imaginea poporului ce scoate strigăte de bucurie, dar și de durere în amintirea vremurilor trecute

De ce se întâmplă toate acestea? Există două generații prezente în acest tablou: o generație a celor în vârstă care au văzut gloria primului Templu și o a doua generație, a celor mai tineri, care erau obișnuiți cu altarele păgâne, cu idolatria babiloniană. De ce pune Dumnezeu împreună generația în vârstă cu cea tânără? De ce regretele și dezamăgirea împreună cu bucuria? De multe ori binecuvântările au ca și ambalaj decepțiile, durerea și dezamăgirile.

1. Au făcut o nouă dedicare – vers. 1-6

Reconstrucția altarului. La ea au participat toți oamenii: cei vârstnici împreună cu cei mai tineri. Reconstrucția altarului este expresia unei dedicări autentice. Dacă altarul reprezintă închinarea, atunci primul lucru făcut de ei a fost restabilirea închinării. Altarul, în viziunea Vechiului Testament, era locul în care erau aduse jertfele, locul unde legătura cu Dumnezeu era evidentă. Cum arată relația mea cu Dumnezeu? Cum arată altarul închinării mele înaintea lui Dumnezeu? Pentru fiecare dintre noi ce ne întoarcem din robia păcatului, reclădirea altarului este vitală. Trebuie să ne întoarcem din nou la crucea Domnului Cristos, avem nevoie de o întoarcere zilnică, altminteri dezamăgirile ne vor îndepărta de Dumnezeu.

2. O nouă ascultare – vers. 7-9

După reconstrucția altarului a urmat așezarea temeliilor Templului. Vorbim despre un efort deosebit. Mai înainte de orice, a trebuit să fie curățat locul de molozul prezent, au trebuit îndepărtate toate lucrurile ce erau rămășițele dezastrului soldate cu plecarea în robia babiloniană. Prioritatea a fost ascultarea de voia lui Dumnezeu. Închinarea s-a bazat pe ceea ce era scris! Dușmanii evreilor au încercat de multe ori să îi oprească din derularea lucrărilor, însă încrederea lor în Dumnezeu și conformarea cu voia Lui le-au fost sprijin în tot acest timp. Trebuie pusă credința înaintea problemelor pe care le întâmpinăm în viață, trebuie multă răbdare pentru reabilitarea a ceea ce a fost multă vreme lăsat în paragină.

3. O nouă prioritate – vers. 10-11

Au lăudat pe Domnul. Templul era departe de a fi terminat – abia fuseseră puse fundațiile – însă au găsit în aceasta un prilej nimerit pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. O inimă mulțumitoare este o mare binecuvântare. Lauda este o alegere pe care o facem, este exprimarea în exterior a ceea ce există în interior.

Avem nevoie de rededicare, avem nevoie de reclădirea altarului, de ascultare de Dumnezeu și de laudă adusă la adresa Lui. Tinerii au nevoie de experiența anilor trecuți, iar cei în vârstă au nevoie de entuziasmul tineresc. Să venim înaintea Domnului și să binecuvântăm Numele Lui.

(Sintezã a mesajului expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 29 decembrie 2013)

Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau

Ascultaţi mesajul aici

Postează un comentariu