Nu există comentarii încă

Salvare prin sângele Mielului

Referinţe: Exod 12.1-28

   Istoria poporului evreu este una ce arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Așa după cum nu i-a abandonat pe evrei, El nu ne-a abandonat nici pe noi. Deși robia egipteană a fost una aspră și grea, Dumnezeu a fost Acela care le-a oferit protecție.

Încercările prin care trecem se constituie în veritabile lecții ale apropierii noastre de El. Dorința Domnului este ca oamenii să se relaționeze cu El, aducerea aminte fiind importantă, iar sărbătoarea Paștelui era necesară în acest sens. Sângele mielului jertfit era semnul prin care familia era salvată de la pedeapsa pregătită de către Dumnezeu pentru egipteni, dar ea atingea și pe cei ce nesocoteau porunca Lui.

Paralela ce poate fi aplicată la viețile noastre ni-L prezintă pe Domnul Isus în calitate de Miel jertfit pentru a ne scăpa de mânia lui Dumnezeu. Sângele jertfei este cel ce depune mărturia că am fost împăcați cu Dumnezeu și este dovada ascultării de El.

Ioan 3.36: ”Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” Primul pas este cel al credinței, pacea și bucuria survin în urma ascultării de Dumnezeu.
1 Corinteni 5.7-8: ”Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, deci, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.” Până când nu vor fi înlăturate din viața noastră toate lucrurile ce nu sunt în acord cu voia lui Dumnezeu, bucuria și pacea vor lipsi.
Jertfa de Paște , ascultarea de Dumnezeu, reamintirea purtării de grijă a lui Dumnezeu, erau sarcina fiecărui evreu. Generațiile ce urmau trebuiau să cunoască toate acestea pentru a continua legătura cu Cel ce a oferit viața în dar fiecărui om. Aceasta este și datoria noastră.

(Sintezã a mesajului expus de fr. Eugen Stuparu, duminică, 4 noiembrie 2012)

1 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
2 „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
4 Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lor cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.
7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azimi şi cu verdeţuri amare.
9 Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
10 Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
11 Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci sunt Paştele Domnului.
12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.
13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14 Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
15 Timp de şapte zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
16 În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare Sfântă; şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare de sărbătoare Sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins.
17 Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
18 În luna întâi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
19 Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
20 Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi.”
21 Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre şi junghiaţi Paştele.
22 Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.
23 Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.
24 Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.
25 Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei Sfânt.
26 Şi când vă vor întreba copiii voştri: „Ce înseamnă obiceiul acesta?”
27 să răspundeţi: „Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul şi ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a plecat şi s-a închinat până la pământ.
28 Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

Postează un comentariu