Nu există comentarii încă

Şarpele de aramă

Referinţe: 2 Împăraţi 18.1-6

1  În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda.
2  Avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abi, fata lui Zaharia.
3  El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.
4  A îndepărtat înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti, a tăiat Astarteele şi a sfărâmat în bucăţi şarpele din aramă, pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuştan.
5  El şi-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost nici unul ca el.
6  El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El şi a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.

   Reforma este un proces cu care Biserica a avut întotdeauna a face.
   În versetul 4 ni se relatează începutul reformei în timpul lui Ezechia. Influenţa benefică a proorocului Isaia a putut fi remarcată: Israel trebuia să se îndepărteze de idolatrie cu orice preţ.
1. Valoarea reprezentată de şarpele de aramă
   Numeri 21.4-9 prezintă începutul existenţei acestui obiect. Moise, la îndemnul lui Dumnezeu a făcut acest şarpe. Puterea de vindecare nu era în şarpele propriu-zis, ci era în Dumnezeu. Era un simbol al ascultării, al supunerii în faţa lui Dumnezeu . Oamenii trebuiau să se întoarcă de la păcat spre Dumnezeu.
2. Închinarea la şarpele de aramă
   Acest obiect a fost păstrat timp de peste 700 de ani: în timpul pribegiei prin pustie, în timpul lui Iosua şi al judecătorilor. Împăraţii lui Israel, printre care David şi Solomon, au avut deasemena grijă de el. El amintea despre faptul că Dumnezeu nu tolerează păcatul. Şarpele era doar un simbol, poporul Israel a ajuns să creadă însă că el este cel care are putere, nu Dumnezeu, aşa că au ajuns să-l transforme în obiect de cult.
3. Păcatul pricinuit de şarpele de aramă
   Oamenii au pierdut viziunea lui Dumnezeu. Aceasta a creat confuzie. Ceea ce în trecut a fost binecuvântare, a devenit blestem. Istoria a fost interpretată greşit, iar sensul lucrurilor îngăduite de Dumnezeu a fost denaturat.
   Ezechia a acţionat pentru rezolvarea problemei:
 – a dat o denumire şarpelui, Nehuştan (a spus păcatului pe nume)
 – a zdrobit şarpele în bucăţi
4. Mânia lui Ezechia împotriva şarpelui
   Ezechia a văzut problema (Israel se îndepărta de Dumnezeu) şi a acţionat, distrugând obiectul idolatriei.
   Fiecare dintre noi putem transforma binecuvântarea lui Dumnezeu într-un idol, lăsându-L pe Dumnezeu deoparte şi bucurându-ne doar de ajutorul Lui acordat nouă. Singurul care merită închinarea este Dumnezeu. '"Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3.14-15)."
   În acest timp, în care ne bucurăm de cei 70 de ani de existenţă a Bisericii Baptiste Betel, trebuie să privim trecutul cu respectul şi reverenţa cuvenite, adresând recunoştinţa noastra exclusiv lui Dumnezeu şi închinându-ne doar Lui.

 (Sinteză a mesajului expus de rev. dr. Wiliam Smylie, directorul organizaţiei Slavic Gospel Association (UK), duminică, 23 august 2009, în cadrul zilelor de celebrare a 70 de ani de existenţă a Bisericii Baptiste Betel Mediaş)
 

Postează un comentariu